Sorin Oprea: Bună seara, iubito!

 

Bună seara iubito, te aştept ca din cer/ să-mi aduci continente de palid mister/ cu trenul acesta personal şi stingher/bună seara iubito….

Pe Lucian Avramescu l-am cunoscut personal la începutul iernii lui 2018, când un prieten l-a rugat să-mi facă recenzia romanului Noaptea Sufletelor. Mă pregăteam de lansare şi acceptarea lui imediată, m-a luat prin surprindere. Ştiam multe lucruri despre el. Mă impresionase din timpurile trecute, atunci când apărea peste tot, presă scrisă, televiziune, gândurile femeilor, şi atrăgea lumile spre el. Era unul dintre cei care polariza, iar fanii gravitau în jurul său sperând să-i înţeleagă vorbele rostite, dar mai ales pe cele nerostite. Doar că ei nu ştiau că el era nemulţumit de existenţa pământeană, aşteptarea cea mare fiind de la Univers, de acolo de unde vin continentele de palid mister.

Distribuie prietenilor

La prima întâlnire, mi-a apărut ca un dac cu privirea scrutătoare şi mersul drept, cu capul acela de Burebista fără căciulă, care îţi aduce aminte că viţa noastră milenară se trage din daci, nu din romani. Era impresionant, purta o scurtă groasă, de postav, care-i dădeau un aer de rebel al vremurilor interbelice, rupt de realitatea nebuniei de azi.

Am rămas de atunci într-o legătură apropiată. Însă regretul mă macină că nu pot învăţa zilnic de la el, că apele fântânilor în care priveşte, te duc către lumea misterelor subpământene. Fiindcă la Sângeru-Prahova, comuna sa natală, el este conectat între cer şi pământ, ameţit de dulcea visare a trăirilor pe care i le dau locurile unde a văzut prima dată stelele.

Vinerea trecută, la Muzeul Pietrei de la Sângeru, casa pe care Lucian şi-a clădit-o cu mâinile ţăranului şi mintea iscoditoare a poetului, a avut loc un eveniment care a înălţat vibraţia locului. Slujba de la Biserica de Piatră din livadă, lansarea cărţilor sale, Confesiunile unui mut care a vorbit cândva şi Grei ai medicinei româneşti şi prea puţinul concert al celui mai mare violonist român, de acum, Alexandru Tomescu, au făcut ca o sută de oameni să vină în lumea lui Lucian şi să rămână captivi acolo pentru totdeauna.

Nu putea trece neobservat efortul lumesc de a organiza această întâlnire fără egal, al soţiei şi fiicei lui Lucian, Giorgiana şi Luciana, două fiinţe unice, înrădăcinate la poalele dealurilor din Sângeru şi parte absolută din existenţa poetului.

Rămân cu imaginea acelor bucăţi de piatră chinuite de mâna omului spre a deveni opere de artă, cu biserica ortodoxiei noastre din mijlocul grădinii avramesciene, cu bucuria revărastă de o sută dintre oamenii unei Românii adevărate şi cu lumina ochilor calzi ai lui Lucian, un prieten din lumea cea mare a lui Dumnezeu.

P.s. În clip este Lucian, recitând Bună seara, iubito, la lansarea romanului Noaptea Sufletelor.
https://www.facebook.com/florentina.dumitru.35/videos/1939387839502798/?d=n

(text preluat de pe sorinoprea.ro)