Suntem spirit sau trup? Polemici neterminate
Suntem spirit, spuse ea, mândră ca un citat din Platon!
Trup suntem, am răspuns eu,
Din dorința de a contrazice,
Spirit, adăugă ea hotărâtă, și buzele i se subțiau ca o idee,
De ce am fi trup?
Iată, am zis, bărbatului acela, frumos și zvelt până ieri,
I-a fost amputat un picior.
Arterita, i s-a spus, obliterația … în limbajul de lemn al doctorilor
Și din clipa aceea viața sufletului lui a devenit acel picior lipsă,
Iar familia lui a vorbit, în șoaptă, doar despre
Durerea împuținării trupului stâlpului casei…
Nu-i destul, mi-ai spus,
Sigur că a venit deznădejdea ca un viscol pustiitor,
Dar deznădejdea și suferința sunt spirit!
Boala, am zis, a fărâmat visele unei case,
Iată femeia aceea tânără,
Visătoare ca tine
Și care scria pe furiș versuri
Neavând curajul să le arate publicului,
A fost diagnosticată cu cancer,
Carcerul a fărâmat iute fiecare celulă a trupului ei,
Oasele de sub mâinile ei care duios mângâiau
Au fost trase pe roată,
Pieptul ei pârguit, pregătit să alăpteze,
S-a uscat ca o cârpă,
Iar azi au dus-o la groapă
Trupul, împuținat, a fost înmormântat în lacrimi.
El a decis totul,
Iar spiritul s-a frânt ca un vreasc, luându-i-se casa în care locuia.
Și totuși, ai zis, și totuși, iar buzele tale s-au întristat
Și nu mai arătau ca o idee,
Ci ca niște buze bosumflate de femeie…
Atunci te-am sărutat
Punând laolaltă înaripata mea dragoste,
Și forța brațelor care te-au strâns
Iar tu ai gemut
Și nu știu dacă spiritul tău mi-a alintat astfel urechile
Sau trupul doar, ars în jeraticul materiei lui?
Niciodată, iubito, n-am fost în stare
Să ducem o polemică până la capăt…
Lucian Avramescu, 22 iulie 2017, Sângeru