Regula vieţii nr.1:
Să ne îmbunătățim, dacă este cazul, starea de sănătate. Pentru a face aceasta, este necesar să respirăm cât mai rar cu putinţă, lent, profund şi chiar ritmic, umplându-ne plămânii cu aer proaspăt.
Să ne obișnuim să bem în fiecare zi, cu înghițituri mici, cel puţin doi litri de apă. De asemenea, este necesar să mâncăm multe fructe şi să mestecăm atent mâncarea cât mai mult timp. Este binecunoscută în acest sens recomandarea plină de tâlc, conform căreia este bine să înghițim gradat lichidele și să bem mâncarea.
Este de asemenea necesar să renunțăm la alcool, la tutun şi la medicamentele de sinteză, urmând în schimb, dacă suferim de vreo afecţiune și, bineînțeles, atunci când este posibil, un tratament adecvat cu plante de leac. Baia zilnică este o modalitate de a ne relaxa trupul și de a ne purifica ființa.

Regula vieţii nr. 2:
Să alungăm din conştiinţa noastră orice gând pesimist, orice urmă de resentimente, de ură, de plictiseală, de tristeţe, de răzbunare sau de sărăcie, în ciuda tuturor motivelor aşa-zis îndreptățite pentru care ele ar putea exista…
Să fugim de orice ocazie în care am putea avea de-a face cu oameni care sunt vicioși, josnici, demoniaci, dezaprobatori, leneși şi bârfitori; să evităm, de asemenea, oamenii care sunt vanitoși sau vulgari, pe cei care au o capacitate naturală inferioară de înţelegere, pe cei proşti sau pe cei al căror subiect preferat de conversaţie este sexul.

Regula vieţii nr. 3:
Să facem cât mai mult bine cu putinţă… Să ajutăm orice ființă care s-ar putea afla în nevoie, care este deschisă către ajutor şi care considerăm că merită să fie ajutată, însă niciodată să nu avem o slăbiciune excesivă pentru cineva mai mult decât este necesar. Să manifestăm compasiune pentru aceste ființe, însă niciodată milă, pentru că doar compasiunea vine de la Dumnezeu.
Este bine să avem grijă de propria noastră energie amoroasă şi să evităm formele dăunătoare şi/sau inutile de sentimentalism.

Regula vieţii nr. 4:
Să uităm orice ofensă care ne-a fost adusă sau, şi mai bine, să ne străduim să-i iertăm cât mai repede pe cei care ne-au greşit şi să ne gândim la binele şi la bunăstarea lor, chiar dacă îi consideram până atunci cei mai mari duşmani ai noștri… Sufletul nostru este un templu care nu trebuie să fie niciodată corupt, întinat de ură ori de răutate. Suntem cu toţii fiinţe minunate, care, atunci când ne conectăm la Dumnezeu, suntem călăuziți de o tainică voce interioară.
Să avem în vedere însă faptul că această voce nu ne va vorbi dintr-o dată. Este nevoie să ne pregătim pentru ea temeinic, în timp, anihilând unul câte unul vechile comportamente nefaste, gândurile sau greşelile care ne apasă sufletul. Acesta este divin în esenţa sa şi perfect în sine, însă uneori este lipsit de putere din cauza compromisurilor pe care le facem şi pentru că nu ascultăm de el.

Regula vieţii nr. 5:
Este bine să ne retragem în fiecare zi într-un loc unde nimeni nu ne poate deranja, cel puţin pentru o jumătate de oră… Ne vom așeza cât mai confortabil cu putinţă şi vom rămâne liniștiți, cu ochii pe jumătate închişi şi fără să ne gândim la nimic. Acest demers întăreşte considerabil puterea minții, elevează conştiinţa şi ne pune în contact cu energiile benefice care există în Univers. În această formă de meditaţie şi tăcere, ne pot veni idei strălucite, capabile să ne transforme în bine întreaga existenţă.
Practicând cu consecvență acest exercițiu, toate problemele cu care ne confruntăm vor fi, în cele din urmă, rezolvate cu succes, noi fiind ghidați în acele momente de vocea interioară, care vine de la Dumnezeu, şi de conştiinţa noastră. Acesta este diamantul cel mai de preţ despre care vorbea Socrate.

Continuarea pe suntsanatos.ro