Lucian Avramescu: Niciodată, iubito
niciodată, iubito, n-am să merg fără tine
eșți prezentă în sângele meu galopând
te simt ca pe-o băutură în vine
cuțit ce-mi taie sfoara unui gând
niciodată, iubito, n-am să ador altceva
decât sănii tăi mici făr-a bluzei perdea
legănarea șoldurilor tale fierbinți
ce scoate pe Corso
vânzătorii din minți
niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui
în palmă mereu îmi vei sta ca un cui
răstignit în această râvnită dulceață
ce ține o viață
în cosmos trimis să comand escadrile
să cuceresc un meteorit
din altă cale lactee
străpungând în iureș norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura râvnită femeie
și-n moarte de-ar fi să cobor fără lift
să umblu
prin ale iadului odăi cu metroul
tot la tine iubito m-aș gândi
admirându-ți, în smoală,
trusoul
Adăugat de: Adina Speranta (din poeziile de tinerețe ale poetului)