Din viața scriitorilor

Nu ştiu cum e să fii laureat al Premiului Nobel Nici altele, cu jurii din confraţi, nu mi-au ieșit multe…

Nașterea zorilor e înceată, ca mai toate nașterile. Rar copilul e zvârlit din burta mamei ca un sâmbure lunecos. De…

Se luminează târziu. Ca o înotătoare obosită, peste un timp incert va sosi lumina, dând din brațele ei albe printre…

Acum două zile am scris o poezie care a părut un testament sau un fel de adio. Poate că a părut doar. Există în…

Mă iartă bunul meu copil Mă iartă, jumătate-a mea, femeie Mă-ntorc nevaccinat și obosit De-atât umblat prin…

Iubito-auzi cum se dezgheață polii Și ninge-n Africi lung, neîncetat Dârdâie leii-n junglă, când noi facem Plajă…

Sunt, de mai bine de 15 ani, martorul trudei neîntrerupte a poetului Lucian Avramescu în realizarea Muzeului…

La casa de Devale, acolo unde m-am născut, într-o odaie minusculă, dintr-o mamă de optsprezece ani și supravegheat…

Firește – de ce mă certați? – că și eu umblu, aș zic orbecăi, fiindcă e noapte, în căutare de optimism, iar verbul…

Dacă ar fi să te rogi, ce ai cere? N-aș cere nimic, fiindcă dacă meritam, Atotputernicul îmi dădea,…