Miercuri, 18 iulie, se împlinesc 80 de ani de la moartea Reginei Maria.
Regina Maria a României s-a născut la 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, Kent, Anglia și a murit la 18 iulie 1938, la castelul Pelișor-Sinaia.
A fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea.

Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
S-a căsătorit la 10 ianuarie 1893, cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

Cuplul princiar (și apoi regal) Ferdinand și Maria a avut șase copii, din care unul, principele Mircea, a murit la vârsta de trei ani din cauza febrei tifoide. Primul lor copil s-a născut la numai nouă luni și cinci zile de la căsătoria lor, este vorba despre principele Carol, născut la castelul Peleș, în 1893. A urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Maria (1900),principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) și principele Mircea, născut în ianuarie 1913.
Regina Maria a urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.
Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), care a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, a trăit într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.
În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.
A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.
În 2015, prin decizia nepotului ei, Regele Mihai, inima reginei Maria este depusă la Pelișor.

Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii.
În testamentul lăsat, Regina Maria scrie: „Și acum vă zic rămas-bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare”.

Regina Maria, personalitate marcantă a istoriei noastre, este exemplul indubitabil al feminității, inteligenței și al puterii de sacrificiu pentru poporul său, pe care a învățat să-l cunoască, să-l iubească și să-l respecte.
Giorgiana Radu, AMPress