În ultimele săptămâni, peste 7.000 de persoane din orașul Foshan, provincia Guangdong, sudul Chinei, au fost infectate cu virusul chikungunya, marcând unul dintre cele mai semnificative focare ale acestei boli înregistrate în ultimii aproape douăzeci de ani în țară. Răspândirea rapidă a virusului a determinat autoritățile chineze să ia măsuri urgente, iar un vicepremier a vizitat recent o zonă grav afectată pentru a solicita intensificarea eforturilor de limitare a răspândirii, atât în interiorul, cât și în afara regiunilor afectate.

Focarul principal este concentrat în districtul Shunde din Foshan, oraș cu aproximativ 9 milioane de locuitori, însă cazuri sporadice au fost raportate și în alte orașe din Guangdong, precum Guangzhou, Shenzhen, Dongguan și Zhongshan. Pe 4 august, Hong Kong a înregistrat primul caz importat, ceea ce subliniază extinderea potențială a virusului în regiune.

Contextul focarului și reacția autorităților

Conform Centrului Chinez pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (China CDC), primul caz simptomatic a fost identificat pe 16 iunie 2025. În perioada 27 iulie – 2 august, au fost raportate aproximativ 2.892 de cazuri noi, majoritatea în Foshan. Autoritățile au atribuit izbucnirea actuală cazurilor importate, iar Liu Qiyong, expertul principal al China CDC în controlul bolilor transmisibile prin vectori, a explicat că prezența locală a țânțarilor Aedes a facilitat transmiterea locală susținută.

Kang Min, directorul Institutului pentru prevenirea și controlul bolilor infecțioase din cadrul Centrului provincial de control și prevenire a bolilor Guangdong, a avertizat că sezonul ploios și furtunile din această perioadă au crescut activitatea țânțarilor, complicând lupta împotriva răspândirii bolii.

În răspuns la epidemie, autoritățile chineze au implementat măsuri asemănătoare celor din timpul pandemiei COVID-19, printre care testarea în masă, izolarea persoanelor infectate și dezinfectarea zonelor afectate. De asemenea, au fost mobilizate zeci de spitale în Foshan, cu peste 7.000 de paturi izolate special pentru pacienții cu chikungunya.

În plus, autoritățile au adoptat metode neconvenționale pentru reducerea populației de țânțari, precum introducerea peștișorilor care consumă larvele în lacurile urbane și eliberarea unor specii de țânțari „elefant” care nu înțeapă oamenii, ci vânează țânțarii Aedes, vectorii principali ai virusului.

Ce este chikungunya?

Chikungunya este o boală virală transmisă de țânțarii femele infectați, în special de Aedes aegypti și Aedes albopictus. Aceste specii sunt cunoscute și pentru transmiterea altor boli precum dengue și virusul Zika. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), simptomele apar, de regulă, între patru și opt zile după înțepătura țânțarului și includ febră, oboseală, greață și dureri articulare severe, care pot persista luni sau chiar ani. Numele „chikungunya” provine din limba Kimakonde din Tanzania, unde boala a fost identificată prima dată în 1952, și înseamnă „cel care se îndoaie”, referindu-se la poziția încovoiată a persoanelor afectate din cauza durerilor.

Boala nu se transmite direct de la om la om și este rar fatală. Un studiu publicat în Nature estimează că anual sunt infectate 35,3 milioane de persoane în aproximativ 180 de țări și teritorii, cu doar 3.700 de decese raportate, reprezentând 0,01% din cazuri. OMS precizează că sugarii și persoanele în vârstă prezintă un risc mai mare de forme severe ale bolii. Nu există un tratament specific pentru chikungunya, iar gestionarea se bazează pe ameliorarea simptomelor.

Istoricul și frecvența focarelor de chikungunya

După identificarea inițială în Tanzania, virusul a fost raportat în mai multe țări din Africa și Asia, cu focare urbane notabile în Thailanda (1967) și India (anii 1970). Un focar major a avut loc în 2004 în Africa de Est, pe Insula Lamu din Kenya, unde 70% din populație a fost infectată. Ulterior, boala s-a extins în insulele Mauritius și Seychelles.

India a înregistrat un alt focar extins în 2006, cu aproximativ 1,3 milioane de cazuri suspecte, în special în provinciile Karnataka și Maharashtra. În aceeași perioadă, Sri Lanka și mai târziu țări din Asia de Sud-Est, precum Singapore și Thailanda, au raportat mii de cazuri. Pe insula franceză La Réunion, peste 47.500 de cazuri au fost raportate până în mai 2025, cu transmisie intensă în continuare, conform OMS.

În Statele Unite, primele cazuri locale au fost semnalate în 2014 în Florida, Texas, Puerto Rico și Insulele Virgine. Din 2015, boala este considerată condiție notificabilă pe plan național. OMS a apreciat în 2016 că riscul unor focare majore în SUA este redus, dar nu poate fi exclusă transmiterea locală.

În China, până în prezent, au fost raportate cazuri importate în orașe precum Dongguan (2010) și Ruili (2019), potrivit Comisiei Naționale de Sănătate.

Măsuri de prevenție și vaccinare

În China, vaccinul împotriva chikungunya nu este încă disponibil publicului. Comisia Națională de Sănătate recomandă măsuri preventive concentrate pe eliminarea rapidă a habitatelor de reproducere a țânțarilor și reducerea densității vectorilor, prin utilizarea de spirale anti-țânțari, repelente și plase de protecție.

În Statele Unite, CDC oferă două vaccinuri autorizate și recomandă imunizarea persoanelor care călătoresc în zonele cu risc crescut. Femeile însărcinate sunt sfătuite să amâne călătoriile în aceste regiuni și vaccinarea până după naștere.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]