Am văzut astăzi un film bazat pe fapte reale. Din România . Aici e filmat, aici se petrece acțiunea filmului.

E un păcat să iubești ? – pare întrebarea-cheie. Ceva legat de demoni și biserică . O legătură stranie care totuși există . Acolo era vorba și despre o poveste de dragoste . O măicuță a fost ”posedată” de diavol. Cum așa? A păcătuit indrăgostindu-se, ceea ce înseamnă că nu mai avea aceeași legătura strânsă cu Dumnezeu și credința.

Acum vin eu și întreb : E un păcat să iubești în legea sfântă? Pot să-mi dau seama că în momentul în care vrei să te dedici strict lui Dumnezeu , nu ai nevoie și de alte lucruri in viața ta. El elimină tot sau pretinde tot. Mă refer la credința în El, totală și exclusivă.
Însă iubirea ar fi menită ca dar , nu ca păcat în urma căruia să mori sau să fii trimis in iad . Adam și Eva au fost alungați din Rai pentru păcatul de a afla mai mult decât li se îngăduia. Mă rog, Șarpele, ispita, Eva slabă de înger mușcă din mărul cunoașterii.
Și totuși ei au fost îngăduiți în grădina raiului iubindu-se. Păcatul care i-a trimis în iad a fost altul .

Niciodata n-am auzit sau citit undeva ca Dumnezeu să se fi îndrăgostit. Poate El este iubirea în sine. Și totuși.

Elementul de bază al vieții nu ar trebui sa fie dragostea? Religia îndeamnă la iubire, de oameni, de cer. Și atunci de ce călugărița a devenit brusc posedată de diavol, iubind? Poate că s-a descălugărit!

Dar o să las acest subiect în dezbatere deoarece poate sunt prea mică să-l înțeleg . Sau prea matură pentru unii adulti care nu îngăduie întrebările.

Continui să cred ca iubirea nu poate fi, ca în acest fim, dovada că respectivul personaj feminin e ”posedat de diavol”.

Eleva în clasa a VII-a Scoala Sângeru