În largul coastei Los Angeles, pe fundul oceanului, zace de peste 50 de ani un adevărat cimitir toxic format din mii de barili cu deșeuri industriale, depozitați între anii 1930 și 1970. Inițial considerați a conține doar pesticidul DDT, interzis de mult timp, noile cercetări publicate în revista PNAS Nexus arată că aceștia scurg deșeuri alcaline extrem de caustice, care transformă zone întinse ale fundului oceanic în medii ostile vieții marine.

Descoperirea și natura barililor

Problema a fost adusă în atenția publicului în 2020, când un reportaj al Los Angeles Times a dezvăluit existența barililor în urma unor explorări cu roboți submarini. Expedițiile ulterioare realizate de Scripps Institution of Oceanography în 2021 și 2023 au identificat peste 27.000 de obiecte cu forma barilului și mai mult de 100.000 de alte deșeuri pe fundul oceanului.

Deși se credea că recipientele conțin DDT, cercetările microbiologului Johanna Gutleben au arătat că nivelurile acestui pesticid nu creșteau în apropierea barililor, contrazicând astfel ipoteza inițială. Mostrele de sedimente prelevate din jurul a cinci barili au indicat un pH de aproximativ 12, un nivel extrem de alcalin, incompatibil cu supraviețuirea majorității formelor de viață.

Barilii erau înconjurați de „halouri” albe, zone în care viața microbiană era aproape absentă. Concluzia cercetătorilor este că recipientele conțin deșeuri alcaline caustice, cel mai probabil reziduuri industriale provenite din procese precum fabricarea DDT-ului sau rafinarea petrolului.

Halourile albe – indicatori ai contaminării

Un fenomen remarcabil observat a fost prezența halourilor albe în jurul barililor. Analizele au arătat că acestea se formează când substanțele alcaline se scurg și reacționează cu magneziul din apă, generând brucit, un mineral asemănător betonului. Pe măsură ce brucitul se dizolvă, pH-ul rămâne ridicat, iar reacțiile ulterioare conduc la formarea carbonatului de calciu, care se depune sub formă de pulbere albă.

Aceste halouri reprezintă nu doar un efect vizual, ci și un semnal important pentru cercetători. Potrivit lui Paul Jensen, co-autor al studiului, aproximativ o treime dintre barili prezintă astfel de urme, ceea ce indică prezența deșeurilor alcaline. Identificarea acestor halouri poate ajuta la cartografierea gradului real de contaminare din zonă.

Persistența acestor substanțe este însă cea mai îngrijorătoare. Chiar și după jumătate de secol, nivelurile ridicate de alcalinitate continuă să afecteze fundul oceanului, creând un mediu extrem în care doar bacteriile special adaptate pot supraviețui. Aceste deșeuri trebuie considerate poluanți persistenti, cu un impact comparabil cu cel al DDT-ului.

Implicatii ecologice și necunoscute

O întrebare esențială pentru comunitatea științifică este ce alte substanțe toxice pot ascunde barilii. Dacă până acum atenția s-a concentrat pe DDT, noile date impun luarea în considerare a altor tipuri de deșeuri periculoase. Producția de DDT genera deșeuri acide, care nu erau depozitate în barili, ceea ce ridică întrebarea ce substanțe au fost considerate suficient de periculoase pentru a fi „sigilate” și aruncate pe fundul oceanului.

Paul Jensen descrie drept „șocant” faptul că aceste reziduuri nu s-au dispersat în apă după atâția ani. Persistența lor arată vulnerabilitatea mediului marin și sugerează un potențial impact semnificativ asupra lanțului trofic, chiar dacă efectele complete nu sunt încă cunoscute.

Numărul exact al barililor rămâne necunoscut, iar conținutul majorității acestora nu a fost identificat. Totuși, este clar că reprezintă o bombă ecologică cu ceas, ale cărei consecințe ar putea afecta generațiile viitoare.

În prezent, cercetătorii recomandă utilizarea halourilor albe pentru prioritizarea investigațiilor și pentru evaluarea extinderii contaminării. Fără un plan concret de extragere sau neutralizare, aceste deșeuri continuă să degradeze ecosistemul marin în tăcere, la doar câțiva kilometri de unul dintre cele mai populate orașe din Statele Unite.