Statele Unite și Europa au folosit sancțiunile unilaterale ca instrument de putere imperială pentru a disciplina și chiar a destabiliza guverne din Sudul Global care încearcă să se desprindă de dominația occidentală și să își afirme suveranitatea. Un studiu recent publicat în The Lancet Global Health arată că, din 1970 până în 2021, aceste sancțiuni au fost asociate cu aproximativ 38 de milioane de decese în întreaga lume, evidențiind impactul uman devastator al acestei politici.

Istoricul sancțiunilor occidentale și efectele lor

În anii 1970, în medie, circa 15 țări erau supuse sancțiunilor unilaterale impuse de Occident. Aceste măsuri urmăreau să blocheze accesul la finanțare și comerț internațional, să destabilizeze industrii și să genereze crize care să conducă la prăbușirea statelor vizate. Un exemplu notoriu este cazul Chile, unde după alegerea socialistului Salvador Allende în 1970, administrația americană a impus sancțiuni severe. Președintele Richard Nixon a declarat în septembrie 1970 că scopul era să facă „economia chiliană să strige de durere”. Istoricul Peter Kornbluh a caracterizat aceste sancțiuni drept o „blocadă invizibilă” care a izolat Chile de finanțarea internațională, a creat tensiuni sociale și a facilitat lovitura de stat susținută de SUA, ce a instaurat dictatura brutală a lui Augusto Pinochet.Ulterior, numărul țărilor vizate de sancțiuni occidentale a crescut semnificativ. În anii 1990 și 2000, în medie 30 de state erau supuse acestor măsuri anual, iar în prezent numărul a depășit 60, reprezentând o proporție considerabilă din țările Sudului Global.

Impactul uman al sancțiunilor

Sancțiunile au consecințe umanitare grave. Studiile au evidențiat efectele devastatoare ale sancțiunilor americane asupra Irakului în anii 1990, care au dus la malnutriție, lipsa apei potabile, penurie de medicamente și energie electrică. Mai recent, sancțiunile economice impuse Venezuelei de SUA au generat o criză economică severă, iar un studiu estimează că acestea au cauzat 40.000 de decese în exces doar în perioada 2017-2018.

Până acum, cercetările s-au concentrat pe cazuri individuale, oferind imagini parțiale ale efectelor. Noua cercetare coordonată de economistul Francisco Rodriguez de la Universitatea din Denver oferă, însă, o perspectivă globală, calculând numărul total al deceselor în exces asociate sancțiunilor internaționale între 1970 și 2021.

Rezultatele sunt alarmante: estimarea centrală indică 38 de milioane de decese cauzate de sancțiunile unilaterale impuse de SUA și UE de-a lungul perioadei analizate. În anii 1990, un milion de persoane au murit anual din această cauză, iar în 2021, cele mai recente date disponibile, sancțiunile au provocat peste 800.000 de decese.

Conform studiului, numărul victimelor sancțiunilor depășește de câteva ori numărul celor uciși direct în conflicte armate, care se ridică la aproximativ 100.000 pe an. Mai mult de jumătate dintre victime sunt copii și persoane în vârstă, cele mai vulnerabile grupuri în fața malnutriției. Din 2012, sancțiunile au cauzat peste un milion de decese în rândul copiilor.

Context și implicații

Foamea și lipsurile generate de sancțiuni nu sunt efecte colaterale accidentale, ci obiective deliberate. Un memorandum al Departamentului de Stat din aprilie 1960, referitor la sancțiunile împotriva Cubei, sublinia intenția de a „slăbi viața economică a Cubei” prin „privarea de bani și provizii”, pentru a provoca „foame, disperare și răsturnarea guvernului”.

Puterea sancțiunilor occidentale se bazează pe controlul asupra monedelor de rezervă mondiale (dolarul american și euro), asupra sistemelor internaționale de plată (SWIFT) și asupra tehnologiilor esențiale (sateliți, cloud, software). Pentru ca țările din Sudul Global să urmeze un traseu independent și să reducă vulnerabilitatea la aceste măsuri, este necesar să-și diminueze dependența de aceste instrumente. Experiența recentă a Rusiei demonstrează că acest lucru este posibil.

Guvernele pot câștiga autonomie prin dezvoltarea comerțului Sud-Sud, crearea unor linii de swap valutare în afara monedelor dominante, planificare regională pentru tehnologii esențiale și stabilirea unor noi sisteme de plată independente de controlul occidental. Mai multe țări au început deja astfel de demersuri, iar sistemele dezvoltate în China, precum CIPS pentru plăți internaționale, BeiDou pentru sateliți și Huawei pentru telecomunicații, oferă alternative viabile pentru țările din Sudul Global, deschizând calea spre reducerea dependenței de Vest și evitarea sancțiunilor.

Aceste măsuri sunt esențiale nu doar pentru dezvoltarea suverană a acestor state, ci și dintr-o perspectivă morală. Nu poate fi acceptată o lume în care jumătate de milion de oameni mor anual pentru a menține hegemonia occidentală. Un astfel de sistem internațional, bazat pe violență și suferință, trebuie desființat și înlocuit.

Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a AM Press.