Zilnic, minut de minut, datoria cetățeanului român, anonimul care sunt eu, care ești tu, crește la băncile străine. Împrumuturile se fac pe șest și s-au făcut fără să mă întrebe cineva dacă vreau să-mi bag în zbilțul datoriilor copiii, dacă vreau să fiu dator pe viață și asta pentru ce? Ce faceți cu banii, măi nemernicilor?
Citesc o analiză și mă cutremur. Ceaușescu s-a împrumutat 7 miliarde de dolari, cu o dobândă zice-se, mică, negociată la sânge de cizmarul care era nebun și grandoman, darpatriot. Prețul plătit de popor, peste două decenii, a fost frigul din case, austeritatea dusă la extrem, exportul a tot și toate, în România rămânând doar copitele de port, supranumite adidași, gheareale de găină, cozile interminabile la mâncare și raționalizarea zahărului și uleiului. Plata datoriei externe a durut până la geamât și scrâșnet național din dinți. Din bănii ăia s-au făcut totuși niște lucruri, zice analiza, și așa e. Bine, prost, a fost clădită o industrie. Acum înțeleg că am depășit ca împrumut extern 100 miliarde euro, bani care nu se văd în nimic și ne împrumutăm mereu și mereu și mereu, într-o veselie de nuntași bețivi. Primul obiectiv al noilor bolșevici ajunși la conducere a fost să pună la pământ tot ce producea industrial țara asta. Apoi ne-au fost confiscați doctrorii, inginerii, muncitorii calificați. Azi pleacă ciobanii și salahorii. În România mai rămân datoriile externe la bănci care cresc zilnic. Băsescu s-a împrumutat, fără să întrebe pe cineva, cu 20 de miliarde de euro, cu dobânzi mari, într-o zi. Ce-ai făcut cu banii, ”patriotule”? Voi ăștia de azi, ce faceți cu banii pe care-i cereți, în numele meu și al lui și al nostru, de la băncile străine, băgându-mi copiii în zbilț? Eu nu m-am împrumutat în viața mea și nu-mi place să mă împrumut. Fals, zice analiza unora care-s mai pricepiți într-un domeniu care mă depășește. Te împrumuți! Chiar ieri te-ai împrumutat și alaltăieri. Ești dator vândut, fraiere, și vei fi și mai apăsat. Ce faceți, măi netrebnicilor, cu banii? De ce nu ieșiți la televizor unde mâncați rahat politic și vă bateți cu cărămida patriotismului în piept să spuneți poporului român cărei trebuințe e musai să-i facem față de ne băgăm capul în spânzurătoare? Ce dracu faceți cu banii că nu văd nimic modernizat în România, autostrăzile sunt plătite de la un ciclu politic la altul doar ca ”studii de fezabilitate”, cu sute de milioane de euro la bandiții afiliați găștilor, spitalele sunt lagăre ale morții, învățământul se face prin suplinitori, rugina a acoperit căile ferate. Arătați-mi ceva care să potolească mâhnirea mea neputincioasă de a mă vedea îndatorat fără vină. De ce-s eu dator la băncile străine, miniștrilor și subminiștrilor și premierilor de toate culorile și voi ăștia de azi care vă faceți că luptați la baionetă, dragniștii și iohanniștii ? De ce se împrumută mereu România fără știrea poporului care va plăti, el și urmașii, dacă vor mai fi aici? Ce faceți cu banii, ce construiți, că nu văd – dincolo de cordonul scurt și caraghios  al unei piste de biciclete, inaugurată deja ruptă la cusături de un primar și trei miniștri, înghesuiți la tăierea panglicii, nimic? Cu ce returnați datoriile? Cu țara, deja dată cu totul, cu sufletul meu de român batjocorit.
Lucian Avramescu