NASA și Departamentul Energiei din Statele Unite au confirmat oficial planul de a instala un reactor nuclear pe suprafața Lunii până în anul 2030.

Conform publicației The Independent, această inițiativă este considerată vitală pentru susținerea misiunilor din programul Artemis și pentru pregătirea viitoarelor expediții umane către Marte.

Sistemul va utiliza tehnologia fisiunii nucleare pentru a genera o sursă constantă de electricitate, independentă de expunerea la lumina solară sau de condițiile climatice extreme de pe Lună. Cele două instituții americane au încheiat un memorandum de înțelegere care prevede, de asemenea, utilizarea unor reactoare nucleare și în spațiul orbital.

Accelerarea acestui program a fost impulsionată de un ordin executiv semnat de președintele Statelor Unite în luna decembrie, document care solicită consolidarea „supremației spațiale americane”.

Secretarul Energiei, Chris Wright, a subliniat importanța proiectului, afirmând că acesta ar putea reprezenta „una dintre cele mai mari realizări tehnice din istoria energiei nucleare și a explorării spațiului”.

Jared Isaacman, noul administrator al NASA și astronaut SpaceX, a evidențiat rolul critic al energiei nucleare în strategia națională: „Sub politica spațială națională a președintelui Trump, America este hotărâtă să revină pe Lună, să construiască infrastructura necesară pentru a rămâne acolo și să facă investițiile care vor permite următorul mare salt spre Marte. Acest viitor nu este posibil fără energie nucleară.”

Grăbirea calendarului de implementare a fost susținută încă din vara trecută de Sean Duffy, fost administrator interimar al NASA. Decizia vine în contextul în care Rusia și China au anunțat planuri pentru un reactor lunar comun până în 2035.

„Prima țară care reușește ar putea impune o zonă de excludere, ceea ce ar limita serios prezența SUA în cadrul programului Artemis, dacă nu ajungem acolo primii”, a explicat Sean Duffy.

Deși în 2021 NASA estima trimiterea reactorului „în următorul deceniu”, iar ulterior termenul fusese stabilit pentru începutul anilor 2030, noua țintă oficială a rămas anul 2030.

Din punct de vedere tehnic, dispozitivul va produce energie prin fisiunea atomilor de uraniu, transformând căldura rezultată în electricitate. Echipamentul trebuie să fie ușor și compact pentru transport, având capacitatea de a funcționa ani de zile fără intervenții. NASA estimează o putere de minimum 40 de kilowați, valoare suficientă pentru a susține consumul a 30 de locuințe timp de zece ani.

Proiectul nu este lipsit de critici, unii specialiști fiind sceptici cu privire la respectarea termenului scurt. Joseph Cirincione, expert în securitate națională și domeniul nuclear, a amintit de promisiuni anterioare neîndeplinite: „În timpul primei administrații Trump s-a vorbit despre reactoare modulare gata până în 2026. Suntem în 2024 și nu le vedem”.

Pe de altă parte, există și voci optimiste în comunitatea științifică. Bhavya Lal, fost oficial al agenției spațiale, consideră că obiectivul este „posibil, dar necesită un angajament serios și susținut”. De asemenea, Sebastian Corbisiero, manager în cadrul Idaho National Laboratory, a declarat că termenul de 2030 pentru amplasarea reactorului pe Lună este „realizabilă”.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]