Repak, sistemul irlandez finanțat de industrie pentru reciclarea deșeurilor de ambalaje, a transmis un apel către companiile membre, inclusiv supermarketuri, hoteluri și producători, să renunțe cât mai curând la utilizarea plasticului. Măsura este menită să pregătească aceste entități pentru aplicarea noii Directive a Uniunii Europene, ce va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2030.

Reprezentanții Repak au explicat pentru publicația The Journal că, pe lângă plasticul folosit în mod obișnuit, învelișurile de plastic de pe produse precum castraveții ar putea fi interzise. De asemenea, farfuriile și tăvile din plastic care nu pot fi „justificate în mod clar” prin necesitatea de a preveni risipa alimentară sau de a asigura o igienă superioară vor fi eliminate. Totuși, este de așteptat ca unele excepții să existe pentru produse fragile, cum ar fi zmeura și alte fructe moi.

Contextul și reacții

Tad Kirakowski, reprezentant al ONG-ului de mediu Voice, a subliniat că, în ciuda stagnării ratei globale de reciclare, cantitatea de materiale plastice produse continuă să crească. „Rata noastră de reciclare stagnează, dar cantitatea de materiale pe care trebuie să le sortăm este în creștere. Oamenii chiar se luptă să țină pasul cu volumul acestor materiale. Numeroase sondaje au arătat că consumatorii își doresc mai multă sustenabilitate din partea comercianților”, a declarat Kirakowski.

Cum ajunge plasticul în organismul nostru?

Plasticul, omniprezent în societatea modernă, de la ambalaje alimentare la produse de uz casnic, a fost identificat ca o sursă de contaminare a organismului uman prin microparticule invizibile, denumite microplastice. Acestea sunt fragmente de plastic mai mici de 5 milimetri, provenite fie din degradarea materialelor plastice mai mari, fie produse intenționat pentru utilizare în diverse produse.

Există trei canale principale prin care microplasticele pot pătrunde în corpul uman:

1. Alimentația: Apa potabilă, indiferent dacă provine din sticle de plastic sau surse naturale, conține microparticule de plastic. De asemenea, fructele de mare, precum crustaceele și peștii, consumă microplastice din oceane, care ulterior sunt transferate în lanțul alimentar uman.
2. Aerul: Microplasticele se regăsesc și în aerul pe care îl respirăm, provenind în special din fibrele textile sintetice, precum poliesterul sau nailonul, eliberate prin purtare sau spălare.
3. Produse de uz personal: Unele cosmetice și produse de îngrijire, cum ar fi exfoliantele, conțin microplastice sub formă de microsfere. Deși multe dintre aceste produse au fost reformulate pentru a elimina microplasticele, este recomandat să se verifice etichetele cu atenție.

Riscurile microplasticelor asupra sănătății

Deși cercetările privind impactul microplasticelor asupra sănătății umane sunt încă în desfășurare, primele studii indică numeroase efecte negative:

1. Inflamația și răspunsul imun: Microplasticele pot provoca reacții inflamatorii, sistemul imunitar recunoscându-le ca invadatori și încercând să le elimine, ceea ce poate conduce la inflamații cronice și activarea continuă a sistemului imunitar.
2. Efecte toxice: Plasticul conține substanțe chimice precum ftalați și bisfenol A (BPA), care perturbă sistemul endocrin, afectând producția hormonală și influențând negativ reproducerea, dezvoltarea și funcționarea organismului.
3. Risc de cancer: Există suspiciuni că expunerea prelungită la aceste substanțe chimice ar putea crește riscul unor tipuri de cancer, inclusiv cel mamar și cel de prostată, deși cercetările sunt încă în curs.
4. Probleme digestive: Ingestia microplasticelor poate irita tractul digestiv și poate afecta absorbția nutrienților, iar particulele pot transporta bacterii sau toxine care să provoace infecții sau alte afecțiuni.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]