În săptămâna trecută, în cartierul central az-Zawayda din Gaza, autorul a asistat la o operațiune de lansare aeriană a ajutoarelor alimentare, dar nici el, nici vecinii săi nu au avut curajul să se apropie de pachetele căzute. Motivul este clar: imediat după ce cutiile ating solul izbucnește un conflict armat între grupuri înarmate, iar ajutoarele sunt capturate de cei care ajung primii și deschid focul, nu de cei care au cea mai mare nevoie.

Aceste scene se repetă constant. După ce sunt recuperate cu forța și violență, pachetele de ajutor ajung să fie vândute pe piața neagră din orașe precum Deir el-Balah, la prețuri exorbitante. Autorul relatează că recent, fratele său a dorit un biscuit dintr-un astfel de pachet, însă prețul era de 20 de șekeli (aproximativ 5 dolari), o sumă inaccesibilă pentru familiile locale.

Airdrop-urile – o sursă de pericol și victime

Ajutoarele aeriene nu doar că nu reușesc să hrănească populația înfometată, ci reprezintă și un risc mortal. Luni, o paletă lansată aerian a lovit o tabără pentru persoane strămutate, ucigându-l pe Uday al-Quraan, un medic de la Spitalul Al-Aqsa Martyrs. În urmă cu o săptămână, alte 11 persoane au fost rănite în urma unui incident similar în nordul Gaza.

Aceste tragedii nu sunt izolate. Anul trecut, în alte operațiuni eșuate, cinci oameni au murit în tabăra de refugiați Shati din Gaza City după ce parașuta unui palet nu s-a deschis, 12 persoane s-au înecat încercând să recupereze ajutoare căzute în mare, iar șase au fost ucise într-un asediu cauzat de mulțimea care a alergat spre locul unui airdrop.

Contextul politic și criticile metodei

Inițiativa acestor lansări aeriene a venit din partea premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a solicitat sprijin internațional pentru acest tip de livrare. Mai multe state, printre care Iordania, Emiratele Arabe Unite și țări europene, au răspuns pozitiv și au participat la aceste operațiuni.

Cu toate acestea, Netanyahu este conștient că aceste airdrop-uri nu vor opri foametea din Gaza, motiv pentru care a preferat această metodă în loc să deschidă punctele de trecere terestre și să permită agențiilor ONU să distribuie ajutoarele în mod organizat și echitabil, cum s-a procedat anterior.

În interiorul Gaza, aceste lansări aeriene sunt percepute mai degrabă ca un spectacol de imagine decât ca o soluție reală. Autorul denunță acest gest ca pe o formă de „umanitate cu parașute”, menit să mascheze o crimă continuă: înfometarea populației prin menținerea unui asediu strict și blocarea intrării a mii de camioane cu ajutoare, în timp ce doar câteva cutii cad din cer pentru camerele de filmat.

Consecințele dramatice ale foametei

Foametea avansează rapid. Conform Ministerului Sănătății din Gaza, peste 180 de persoane au murit din cauza înfometării, dintre care 92 sunt copii. Acest fenomen tragic nu este limitat la Gaza; experiențe similare în Afganistan sau Siria au arătat că ajutoarele lansate aerian sunt adesea ineficiente, periculoase și nu ajung la cei care au nevoie de ele, fie pentru că sunt capturate de grupuri armate, fie pentru că rămân blocate în zone controlate de forțe ostile.

Organizația Națiunilor Unite a subliniat în mod repetat că livrarea ajutoarelor pe cale terestră este mult mai sigură, eficientă și economică decât prin lansări aeriene. Un camion poate transporta între patru și zece ori mai mult ajutor decât o paletă cu parașută, iar mii de camioane așteaptă deja pe partea egipteană a graniței, capabile să asigure hrana necesară și să prevină decesele cauzate de foamete.

Un apel la responsabilitate și asumare

Cu toate acestea, spectacolul inutil al airdrop-urilor continuă, iar locuitorii din Gaza nu mai privesc cerul cu speranță. Autorul denunță această practică ca pe o mască pentru complicitatea internațională la suferința și moartea palestinienilor, subliniind că tăcerea și justificarea agresorului sunt echivalente cu o complicitate la această crimă.

Palestinienii se văd nu doar ca victime, ci și ca martori ai unui eșec global de a acționa, în timp ce statele continuă să aprovizioneze Israelul cu arme și să îi ofere sprijin diplomatic. Autorul avertizează că, atunci când istoria va fi scrisă, nu va folosi limbajul diplomatic plin de eufemisme, ci va consemna faptele și numele celor implicați în genocidul și înfometarea populației palestiniene.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]