Nu-mi place Dragnea, e sperjur în toate
Prea mic la suflet spre a fi atât
De cocoțat pe tronuri aurite
Altfel nu pare prost și nici urât

Nu ne-am văzut nicicând și nici nu vreau
Să am de-a face cu augusta-i trenă
Sunt oameni falși pe care nu-i accept
Și îi percep, ca junghi și ca migrenă

Cum de-a ajuns mai mare peste toate
Cum de poporul stă supus sub el
Contează mai puțin, mă doare numai
Că toți sunt în politică la fel

Îi cere procurorul închisoare
I-au mai cerut, făcându-se că-s drepți
Și alții din justiția română
Cu Solomonii ei cei înțelepți

Nimic nu se va întâmpla, e-o joacă,
Câte-un mic dragnea stă în fiecare
În țara care astăzi se numește
Cu D-ul preluat din Disperare

Nu-l vreau la pușcărie, nu-i vreau capul
Prea mulți ar trebui cu el să stea
Vreau doar să i se ia-mputernicirea
De-a face ce-are chef cu țara mea

Să-i lase în brazilii palmierii
Să-i lase lacul, insula, castelul
Dar dacă judecata e cinstită
Să-i ia, din mâini, deja mânjit, drapelul

De nu-i luați averile furate
Luați-i doar din fumuri jumătate
Că prea le are, dictator, pe toate
Și-i doar un început de strâmbătate
Și-i doar un început de strâmbătate
Lucian Avramescu