• Home
  • Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (58)

Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (58)

Dragul meu, se apropie seara sau e deja! Serile, nopțile sunt făcute pentru liniște, neliniști ori iubire. Eu îmi voi dedica această seară! Va fi una destinată liniștii, cum rar mi se întâmplă, chiar dacă mâine poate fi o zi complicată. Îi voi lăsa însă furtunile ei, când îi va veni rândul. Până atunci voi încerca să-mi fie bine acum. Vei înțelege de ce-ți vorbesc despre liniște, după ce vei citi rândurile ce urmează.

Ți-am spus câte ceva despre cartea în care ți-am adunat scrierile din ultimul an, pe care printr-un singur click, din greșeală, le-ai risipit în neantul laptopului. Le-am adunat din arhiva site-ului AMPress, greu, pentru că nu aveam titluri, date, etc. Am umblat in orb, până ce am dat de fiecare. Tu erai sceptic că vor mai fi căutate, găsite. Spuneai acest lucru într-unul dintre ultimele materiale scrise. Iată că am reușit!

Am pornit la drum cu acest proiect bazâdu-mă doar pe mine, și în ceea ce privește partea financiară, nu doar cea redacțională. Doar că s-au petrecut niște lucruri pe parcurs. Incidentul din primăvară, cu mașina, când încercând să ne salvăm din calea unui stâlp care ar fi căzut pe noi, am intrat într-un șanț, m-a costat scump, dincolo de ceea ce a suportat primarul Gheorghe Radu (polișat și vopsit mașina în câteva locuri). Aproape 10.000 de lei au însemnat stricăciunile părții care protejează motorul. Domnul Mircea Mihăilescu mi-a explicat atunci că am scăpat „ieftin” totuși. Putea fi spartă baia de ulei care înțeleg că era mult mai costisitoare și reparația de lungă durată. Mă rog, deci putea fi mai rău, dincolo de răul adevărat în care fetele ar fi putut fi rănite, Doamne ferește! Apoi, pe parcurs au mai apărut niște cheltuieli neprevăzute care mi-au redus la zero bugetul destinat tipăririi acestei cărți, care are peste 600 de pagini. Dar nu puteam renunța, și am încercat să găsesc soluții. Și am găsit. Domnul Tibi Urdăreanu mă va ajuta.

Cunoscându-mă, te întrebi cum de am îndrăznit să-i cer sprijinul? Sigur că nu mi-a fost ușor, dar mi-a dat curaj, în primul rând, prietenia care v-a legat. Apoi, știam faptul că domnul Urdăreanu te-a ajutat când ai publicat volumele „Ciorne”, plus alte câteva situații în care l-ai solicitat, și niciodată nu ți-a spus nu. Pe lângă acestea, cunosc calitatea de mecena a familiei Urdăreanu.
Îți mărturisesc, dragul meu, că dacă domnul Urdăreanu nu m-ar fi putut sprijini, nu prea știu ce soluții aș fi găsit. L-am întrebat dacă e de acord să-l menționez în carte pentru sprijinul acordat. Nu a ținut să fac asta. „Faceți cum credeți, cum simțiți că este mai bine. Pentru mine este important că pot să ajut!”, mi-a spus. Eu voi publica pe una dintre primele pagini ale cărții, așa : „ Mulțumesc prietenilor poetului Lucian Avramescu – Lucia și Tiberiu Urdăreanu, pentru sprijinul acordat în tipărirea acestei cărți”. Așa simt să răspund. Sigur că e puțin, dar ei o fac oricum de dragul tău, în amintirea celor ce v-au legat.

Acum să-ți spun câte ceva despre carte. Sper să fii de acord cu ceea ce vei vedea, vei citi. Dacă ceva nu-ți e pe plac, transmite-mi. Titlul ales vine după câteva variante. Firesc ar fi fost să fie „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva” volumul II, dar nu se poate din motive de ISBN, care ar fi trebuit obținut de la început, odată cu publicarea primului volum. Apoi, celelalte două titluri, unul era prea lung, altul prea simplu, așa încât cartea se va chema „Confesiuni la Poarta Cerului”. De ce? Din multe motive, pe care cititorul le va descoperi parcurgând cartea. La un moment dat scriai că ar fi bine ca acest volum să se cheme „Buni zori!”. Am ales să dau acest titlu primului capitol, întrucât cartea va fi împărțită în două capitole. Scrieri apărute la rubrica ”Literatură”, din AMPress, vor fi cuprinse în capitolul I, și scrieri apărute la rubrica „Editoriale”, se vor regăsi în capitolul doi. Oricum, toate materialele încep și se încheie cu salutul speranței, al prieteniei și al vorbirii tăcute – „Buni zori!”.
Îți atașez coperta primită azi. Ghidându-se după fotografiile trimise de mine, Claudiu Voicu, de la tipografia Karta Graphic Ploiești, o semnează. Mie și Lucianei, ne place. Aștept și părerea prietenilor noștri cititori. Mai sunt mici detalii de stabilit, adăugiri.Coperta A

Mâine după-amiază merg la tipografie pentru a da BT-ul. Domnul Paul Voicu mi-a promis că la începutul lunii august voi avea cartea. Pe 14, de ziua ta, o voi îmbrățișa cu aceeași dragoste cu care te-aș fi strâns pe tine la piept. Va fi darul meu, darul nostru, pentru tine. E tot ce mai putem face! Sper să fii mulțumit. Nu spun mândru. E prea mult. Dar măcar să te bucuri. E modul nostru de a-ți arăta neuitarea, iubirea, însemnătatea în viețile celor ce ți-am fost dragi. Așa să știi!

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

Parteneri