Trăim vremuri de mare încercare. Ne sunt testate limitele. Dăm proba răbdării. Picăm examenul civismului. Respectul pentru siguranţa celui de lângă noi pare departe de a se întipări în comportamentul firesc, iar sănătatea poartă zilnic povara grea a incertitudinii. În astfel de momente rugăciunea poate fi refugiul.

Luna octombrie are o anumită încărcătură pentru creștini, și asta se simte de câteva zile. Interzicerea pelerinajelor prilejuite de cele două mari sărbători, Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, și Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, i-a învrăjbit pe enoriași, dar și mai tare pe mai marii bisericii ortodoxe. Dacă în privința mirenilor poate fi înțeleasă reacția – habotnicia nu e tocmai o calitate, ea arată uneori niște minusuri -, în ceea ce privește mințile luminate care se află în fruntea bisericii, survin așteptări mai înalte, pe măsura potcapurilor aurite.

Nemulțumirea Înalților este arătată aspru, ceea ce ațâță și mai tare înflăcărarea creștinului căruia i se interzice să nu se expună riscului de a se procopsi cu noul coronavirus. Pentru că asta înseamnă de fapt. Aici nu este vorba de îngrădirea dreptului de a te ruga și închina. Este o măsură luată pentru a te feri, pe tine, creștinule, care te poți ruga și acasă, ori în biserica din sat, oraș, nu neapărat respirând același aer, dimpreună cu zeci de mii, sute de mii de semeni. Cuvioasa Parascheva, Cuviosul Dimitrie și toți Sfinții invocați, aud cu certitudine ruga, dacă e spusă cu evlavie. Pentru credință nu e nevoie musai de alai și expunere pe străzi.

Sigur că pelerinajele își au menirea lor, și beneficiile lor, dar trecând un an peste ele, n-o să sărăcească (spiritual!) nici enoriașul, nici biserica. Preoții, care au o mare influență în viața socială, care știu foarte bine cum se desfășoară astfel de acțiuni ce degenerează de cele mai multe ori în îmbulzeli, ar trebui să transmită către credincioși mesaje care să-i îndemne la prudență, și nu să Ie picure combustibilul răzvrătirii peste orgoliul îngrădit.

Credința în Dumnezeu nu ne-o confiscă nimeni. Rugăciunea, de asemeni. Altarul nu e în stradă, ori neapărat în biserică. Caută-l în tine!