Pandemia ne-a schimbat modul de viață, de gândire, de comportament. Pe unii i-a afectat până la pieire, altora le-a schimbat percepția asupra vieții – a conștientizării prezentului mai ales, iar pe alții nu i-a atins în niciun fel. Au rămas aceiași săraci în simțire și simț civic.

De departe, cei care au cel mai mult de suferit mi se pare a fi copiii. Începând cu lipsa comunicării față în față – cea virtuală ajută, dar nu e suficientă –, și până la școala predată la școală, cu toate neajunsurile ei.

Sunt luni de zile în care ritmul elevului a intrat într-o letargie care-l va afecta pe termen lung. Indicațiile părinților spre studiu, lectură și alte activități nu au impactul sarcinii date de dascăl. Deși au abilitatea de a-și „fenta” părinții, mulți dintre copii au tendința de a acorda mare atenție și încredere în spusele învățătorului, profesorului. De aceea mi se pare extrem de important rolul omului de la catedră. El trebuie să aibă calitatea de a „citi” elevul, astfel încât să-l îndrepte în direcția corectă.

Începerea anului nou școlar e pus, încă, sub semnul întrebării. Motivele le cunoaștem și ne îngrijorează. Suntem în situația de a alege între un rău și altul. Ambele cu impact major. Răspândirea masivă a coronavirusului sau plafonarea învățământului, care era oricum destul de șubred. Cadre didactice insuficiente, materie predată în grabă, superficial, astfel încât și cei mai leneși dintre elevi să aibă acces.

Ce alegem? Ce avem curajul să alegem?

Școala online a fost un fel de a ne preface că învățăm. Profesori și elevi deopotrivă. Vorbeam zilele acestea cu o doamnă profesor doctor despre acest subiect. Nepoții săi, elevi de gimnaziu și liceu la București n-au făcut mare lucru, îmi spune.

Da, școala online retează elanuri și deschide larg poarta superficialității. Materia pierdută va fi greu, dacă nu imposibil de recuperat. Cine se face vinovat? Coronavirusul.

Suntem în stare să alegem varianta cea mai bună pentru copiii noștri și sănătate? Poate ar fi necesar un referendum, online, pe această temă. Așa, nu am mai arunca vina unii pe alții, pentru deciziile luate.