Nafeesah Attah, avocat și influencer pe rețelele sociale, se descrie drept o fostă consumatoare împătimită de „fast fashion”.

Obișnuia să prioritizeze prețul cel mai mic în detrimentul calității, însă a observat că hainele sale se deteriorau rapid, pierzându-și forma sau culoarea după doar câteva spălări. Aceasta a decis să investească mai mult timp și resurse în construirea unei garderobe durabile, chiar dacă acest lucru presupune achiziționarea unui număr mai mic de piese.

Analizând etichetele hainelor, Attah a realizat că majoritatea articolelor din dulapul său și din oferta magazinelor sunt fabricate din poliester. „Once you know better, it’s like your eyes are opened up to the fact that there’s just so many poorly made clothes out there”, a declarat ea. Aceasta face parte dintr-un val de consumatori care își exprimă nemulțumirea față de prețurile ridicate ale hainelor sintetice, ridicând semne de întrebare despre raportul calitate-preț și impactul asupra sănătății și mediului.

Henry Navarro Delgado, profesor asociat la școala de modă a Universității Metropolitane din Toronto, confirmă că utilizarea poliesterului a crescut exponențial. Michael Palladino, expert în industria modei și lector la Kingsborough Community College, explică faptul că poliesterul este un tip de plastic obținut din compuși petrolieri, care sunt răciți și întinși pentru a forma fire textile.

Popularitatea acestui material se datorează versatilității sale: permite crearea unor siluete deosebite, este rezistent la șifonare și protejează eficient împotriva vântului și apei.

Datorită acestor proprietăți, poliesterul a fost utilizat inițial de armată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru jachete și huse de camuflaj, fiind ulterior adaptat pentru consumul civil.

Ascensiunea fenomenului „fast fashion” începând cu anii ’90 a făcut poliesterul aproape omniprezent. „Fast fashion is a fire that can’t be fed fast enough”, afirmă Palladino. Navarro Delgado subliniază că există o responsabilitate partajată între retaileri și clienți: în timp ce consumatorii preferă haine ușor de întreținut și la modă, companiile folosesc poliesterul pentru a menține costurile de producție scăzute.

Deși fibrele naturale precum bumbacul sunt mari consumatoare de resurse – fiind necesari aproximativ 700 de galoane de apă pentru un singur tricou – poliesterul prezintă alte probleme majore. Acesta nu este biodegradabil, iar producția sa bazată pe combustibili fosili generează gaze cu efect de seră. Totuși, Ryan Marino, toxicolog la Case Western Reserve University, menționează că pentru mulți oameni, poliesterul rămâne singura opțiune accesibilă bugetului lor.

Impactul ecologic se manifestă și prin acumularea de deșeuri textile pe coastele unor țări precum Ghana, India și Chile. Palladino explică faptul că multe haine de slabă calitate trimise din SUA ajung în gropi de gunoi sau în oceane, fenomen descris ca un „colonialism inversat”. De asemenea, spălarea hainelor din poliester eliberează microplastice în mediul înconjurător, conform profesorului Aron Stubbins de la Northeastern University.

Marile branduri au început să reacționeze la aceste probleme:

• Adidas a raportat în 2024 că a atins 99% din obiectivul de a utiliza poliester reciclat oriunde este posibil din punct de vedere tehnic.
• Patagonia și-a propus să elimine poliesterul virgin până la finalul anului 2025, în prezent utilizând poliester reciclat în proporție de 94%.

În ceea ce privește sănătatea, deși există afirmații online care leagă poliesterul de cancer sau infertilitate, Ryan Marino precizează că nu există dovezi științifice care să confirme aceste efecte la oameni. Totuși, substanțele de tip PFAS adăugate pentru impermeabilizare pot fi problematice, iar materialul poate cauza iritații ale pielii. În California, etichetele Proposition 65 avertizează asupra prezenței unor substanțe chimice, oferind consumatorilor un grad de transparență.

Experții recomandă cumpărătorilor să verifice cu atenție compoziția materialelor și să învețe să își repare hainele în loc să le înlocuiască.

Nafeesah Attah a început să opteze preponderent pentru fibre naturale, cumpărând articole din poliester doar dacă compoziția sintetică nu depășește 50%. Michael Palladino concluzionează: „It might have cost you a little more, but you’re going to have it longer. You’re going to cherish it, and I think that’s the word people have to start thinking about.”

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]