Aburindă ca o grenadă pe care o mângâi încrezător
Ceașca de cafea și eu
Mai singur decât zorii.

Lăstunii se trezesc și ei mai apoi
Deodată cu lumina care-și face loc
În ascunsele unghere, mai puțin în inima mea.

Toate prind gălăgios să se exprime
Triumful vieții pe pământ
A început cu un motor ambalat sub ferestre.

Te vei trezi și tu, iubito, în curând
Și nenumitele vor intra în matca lor
Ca puii sub cloșcă
După ce au ciugulit primele boabe prin crăpătura de ziuă.

Pare un nou început
Pare un nou început
Cerbii au încetat să-și strige singurătatea pe dealuri.
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)