Vin sărbătorile, iubita mea,
Vin sărbători ce n-au putut să vină
I-un Paște care se consumă-n doi
Un Voroneț de suflet și lumină.

S-au petrecut atâtea în ăst an
Am fost și noi, între tâlhari, pe cruce
Și-am înviat de fiecare dată
Nu dați iubirii cât să poată duce.

Cât îl despică gerul greu pe pom
Și-l soarbe șarpele din rădăcină
Dă iarăși rod firavului atom
Și creanga spre pământ se-apleacă plină.

Bine-ai venit, iubita mea, din cer
Frumoasă ca un Voroneț sub seară
Care-i pictat cu sfinți și heruvimi
Și-n candela din fire și pe-afară.

Vin sărbătorile, iubita mea,
Vin pentru noi cum n-au venit vreodată
Iar tu ești ca un Paște în ăst an
Frumoasă ca-nvierea ce se-arată.

Femeie, ca o zi de Paște
Prin tine lumea an de an renaște.

(Lucian Avramescu, 28 aprilie 2013, București)