Cine a inventat această floare
În care speranțele se prind tandru, ca piulița în clește
Fata, jumulind una câte una petalele,
Murmură – ”Mă iubește, nu mă iubește ?”

Furtuna smulge pe deal
Stejarii, nu știu dacă ies pari la numărătoare,
Copacul care pică pe ”Nu mă iubește”
Se lasă scos din rădăcină și moare

Trei zgârie nori au fost îmbrânciți în gol,
Patru copii au fost luați de ape,
”Mă iubește, nu mă iubește ?”
Recită mortului cei pregătiți să-l îngroape

Toate par nedefinite, obtuze,
Petalele, clape de pian, arată că planta dispare
Și totuși, poate Dumnezeu, prins într-o zi jucăușă
A decis ca romanița iubirii, indiferent de petale, să rămână câștigătoare
(Lucian Avramescu, 13 iunie 2019, Sângeru)