Pare o obrăznicie
Calcă strâmb sufletul meu
Dar eu o iubesc pe Ea
Mai mult ca pe Dumnezeu
Maica Domnului ni-i mamă
Tuturor nu numai mie
Delicata ei năframă
Stinse suflete învie
Îl slăvesc pe Dumnezeu
Să nu fie m-ar durea
Dar păcatul e al meu
O slăvesc întâi pe Ea
Și-a văzut în lanțuri Fiul
Umilit și răstignit
Cuiele bătute-n palme
Palma ei le-ar fi oprit
Nu i-ai spus de înviere
Fiul mort și l-a văzut
Care mamă-ndură asta
Tu pe toate le-ai știut
Cerul e o trinitate
Iubesc cerul unde-ar fi
Dar fiind o născătoare
Pe Ea-ntâi o voi iubi
(Lucian Avramescu, din volumul postum „Confesiuni la Poarta Cerului)
