Fabrica Dacia de la Mioveni și-a pierdut statutul de lider în rețeaua industrială a grupului Renault, pe fondul unei creșteri semnificative a costurilor de producție în ultimii ani. Deși brandul s-a extins prin unități în Maroc și Turcia, odată cu noul model Striker, uzina din România nu mai atinge pragul de 350.000 de vehicule anual, fiind afectată de scăderea competitivității în comparație cu alte centre ale grupului.

Informațiile au fost furnizate de Thierry Charvet, Chief Industry Officer și Supply Chain în cadrul Renault Group, în timpul unei discuții desfășurate la Paris. Declarațiile oficialului, care coordonează întreaga rețea de fabrici a grupului, au fost făcute în contextul avanpremierei noului model Dacia Striker. Este pentru prima dată când un lider al grupului francez confirmă oficial că unitatea din România a pierdut teren în fața altor fabrici din regiune și din Europa.

Referitor la strategia de utilizare a capacităților de producție, care în prezent se situează la 85%, Charvet a indicat că există loc de creștere, însă totul depinde de dinamica pieței europene. Aceasta rămâne pilonul central al activității industriale a grupului.

„Avem multe uzine în Europa sau aproape de Europa. Deci depinde cum se va recupera piața europeană, ar fi evident prima oportunitate. A doua este dată de parteneriatele curente. De exemplu Micra și Eclipse în Douai. Avem Polestar în Coreea. Vom primi bine mașinile Geely”, a precizat oficialul Renault.

Grupul francez mizează pe optimizarea investițiilor prin ajustarea capacităților de producție la cererea reală. Un exemplu în acest sens este uzina din Novo Mesto, unde capacitatea a fost diminuată de la 250.000 la 150.000 de unități pe an pentru a crește eficiența costurilor.

O altă direcție strategică este introducerea roboților humanoizi în procesul de fabricație. Aceștia vor fi utilizați inițial pentru sarcini care ridică probleme de ergonomie sau care implică manipularea unor greutăți mari, limitând efortul angajaților umani. Totuși, Thierry Charvet a menționat că, în următorii cinci ani, tehnologia nu va putea substitui complet rapiditatea și dexteritatea umană pe liniile de montaj.

Planul de automatizare este influențat direct de costurile cu forța de muncă din fiecare regiune:

• În Europa de Vest și Coreea de Sud, fabricile beneficiază deja de un nivel ridicat de automatizare.
• În România, Turcia și Maroc, gradul de utilizare a roboților este mai scăzut.
• Investițiile în tehnologie sunt prioritizate în zonele unde costurile salariale sunt mari.

„Vom începe să extindem automatizarea în vestul Europei și cred că în Coreea, iar în etapa a doua în Brazilia și, de ce nu, în uzinele Dacia”, a explicat Thierry Charvet, subliniind că Turcia are în prezent un avantaj competitiv economic foarte puternic.

În prezent, uzina de la Mioveni produce sub 300.000 de autoturisme anual, deși în urmă cu un deceniu existau planuri pentru a atinge pragul de 400.000 de unități. În acest context, Turcia a fost selectată pentru producția modelului Striker, în detrimentul fabricii din România.

Analizând situația de la Mioveni, Charvet a evidențiat atât competențele personalului, cât și problemele legate de costuri:

„Dacă vorbim despre eficiența productivității uzinei, Mioveni este puțin în urmă, dar sincer ei reușesc să producă peste 1.000 de mașini pe zi, aproape de 1.300 pe zi, în mod curent. Sincer, este o foarte bună uzină de produs mașini. Și competențele oamenilor sunt foarte mari. Dacă ne uităm pur, pur la productivitate, sunt un pic în urmă, dar sincer, asta nu este ceea ce contează. Ceea ce contează în România este inflația costului de bază”, a declarat reprezentantul Renault Group.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]