Un nou scandal de furt zguduie de râs Bucureștii, ca un cutremur blajin care vindecă frica de pandemie și ne proiectează în lumea satirică a lui Caragiale.

Din grupul sculptural amplasat de treptele Muzeului Național de Istorie, înfățișând Lupoaica, mama adoptivă a fraților  Romulus și Remus, și pe nefericitul împărat Traian, străbunic de la Râm al băștinașilor de pe Dâmbovița, a dispărul coada care părea atrăgătoare prin dimensiune. Furtul ar fi scandalizat cu încruntări dacă nu era îmbrăcat umoristic în bancuri, prelungindu-le pe cele de la inaugurare. Împăratul e înfățișat cam neîmplinit în părțile de jos, ceea ce a stârnit voioasa împăunare a populației masculine care râde gros și se scarpină la șliț trecând prin preajmă și a nemulțumit grupuri gălăgioase de chivuțe care exprimă preferințe și dimensiuni. Dacă pentru sculptor, model ar fi fost Terente, hoții de bronz n-ar mai fi furat coada Lupoaicei.

Dincolo de râs, ceva e de plâns. Românul fură. Fură în draci și fură orice. Bustul lui Eminescu dintr-un municipiu dunărean a fost furat de două ori și reclădit pe cheltuială bugetară tot de două ori, fără ca vrednica și vigilenta poliție criminalistă să dea de hoți. Unul care-a fost ales președinte de nație a debutat imediat după seismul istoric din 89, vânzând 16 vapoare unei firme norvegiene al cărei director era. Suma simbolică pentru valoarea mărfii, de patru milioane dolari, a dispărut din contul la care avea drept de semnătură secretarul de stat vânzător român și directorul norvegian cumpărător român, ambii vârâți în identitatea aceluiași personaj care a stat două mandate mai apoi la Cotroceni. Dau acest exemplu din multele pentru a lămuri o preferință electorală. Ne plângem că miniștrii fură și parlamentarii sunt hoți! Păi noi i-am ales găsind calități care ne reprezintă și comuniune de vederi.

Povestea cu coada Lupoaicei, la care au supt Romulus și Remus, abia acum începe.Furtul cozii a dus complexul sculptural la reparatorul calificat, un fel de pingelitor de statui, care a constatat că sub aparența bronzului stătea un material metalic ieftin. Sculptorul, unul Boborea, care semnează cam toate monumentele din ultimii ani din București, câștigând fără emoții orice lucrare scoasă de primărie sau alte instituții cu scaune și ștampilă la concurs,  are acum dosar penal. Prejudiciul e de 18 milioane lei, adică spre patru milioane euro. Sunt bănuieli că artistul, din spiță neaoșă și el, făcea pe dindouă banii cu niște oficiali, veri primari cu ăla de vindea vapoare și cumnați de mână șterpelitoare cu cei care au vândut România cu totul.

Și alte lucrări, de la Teatrul Național și din alte părți, râcâite sub coadă sau puță, au dezvăluit aceeași ticăloșie. Bronzul e aparent, iar foița de aur e din imitație de tinichea. Furtul ar fi stat sub un strat de poleială, zi și noapte în priveliștile luminate ale Capitalei, încă ani, dacă hoții nu șterpeleau coada Lupoaicei, divulgând un confrate artist și niște complicități oficiale care ”nu se dau jos din pat pentru o mită de 100 000 euro”. Aici s-a lucrat, ca peste tot în lumea înaltă, cu milioane. Halal!

Buni zori, prieteni! Să aveți a zi cu belșug de voie bună, dar nu de tot râsul!