După lupte seculare care durară o  juma de an, România are, în sfârșit, un guvern!  Nici nu mai contează ce fel de cabinet, decât nimic,  e bine și ăsta scos sub perversa grindină pesedistă!  Altceva însă  trebuie menționat  în cărțile  de istorie ce se vor scrie musai odată și odată – victoria  paiaței Nicușor Dan !  Da, căci abia acum insul pomenit (nu cu plăcere!) a acaparat  puterea, a devenit de facto șeful statului! N-a fost simplu deloc să scape de ai lui, de alianța liberalo-useristă, de aceea a și durat atât. Conștient că principalii  săi opozanți  sunt, înaintea altora, tovarășii de campanie electorală de deunăzi, nu s-a abținut de la nimic ca să-i înlăture cu tam-tam, exemplar !  Pe „modelul Băsescu”, mentoru-i statornic, constat cu silă și temere. Cum altfel dacă nu asmuțind  asupra lor dulăii ordinii și legalității, chipurile ? Justiția, adică, brațul înarmat și letal al oricărui Conducător  valah, și nu de azi, ci dintotdeauna ! Și pentru totdeauna…

Mai întâi, l-a executat pe eșafodul contenciosului administrativ pe veneticul Dominic Fritz, prins cu incompatibilitatea-n sac, căruia i se urcase la căpățână că e liderul Partidului Național Liberal și, poate, viitor candidat la… pușchea pe limbă!

A urmat inculparea zgomotoasă a primarului Capitalei,  vocalul Ciprian  Ciucu, un  fel de alter ego al premierului Ilie Bolojan, mereu având ceva de comentat contra ucazurilor susurate din Deal. „Ciucu și ciubucu’ ”, i s-a zis în actele de urmărire penală și gata, adio pretenții de parvenire politică și de vedetism mediatic  !

În cele din urmă, a picat în ghilotina „câmpului tactic” și căposul orădean, tătucul  taberei anti-Dan. Întrucât tipul, de profesie  interimar, nu se lăsa plecat, s-a  trezit cu citația-n geamul Palatului Victoria. Când a citit bucata de hârtie cu ștampila moldavă a structurii  anticorupție de acolo, s-a  încruntat și mai abitir. Așa că,  plimbat prin dulcele târg al Ieșilor, fieful actualei doamne din fruntea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (mda, ce coincidență!), bașca (iarăși întâmplător!) consăteancă, nu?,  cu prima cucoană neoficială  a țării, a înțeles exact mesajul. Și s-a cumințit pe dată,  și a căzut  la pace cu Luca neica-nimeni, și a promis că-l va vota, și s-a angajat…bla-bla-bla. Geaba vociferările din teritoriu, geaba diatribele influencerilor și susținătorilor de pe maidanul virtual, zarurile  fuseseră aruncate… Miza era prea mare și, în afara libertății individuale, toate-s un fleac. Că nu aiurea procurorii de la crima organizată îl umflaseră preventiv  (pentru alții, desigur !) pe Călin Georgescu, o demonstrație de forță planificată  perfid, ca să le „arate pisica” îmbolojeniților și tuturor celor  ce își închipuiau că democrația înseamnă vorbele alea mari și mincinoase din ceasloavele ce o preamăresc și o glorifică tâmp. Unde mai pui că regia cuprinsese și sceneta cu ciobanii protestatari, veniți  nitam-nisam în buricul Bucureștilor ca să… Chiar, ca să ce, știe cineva să-mi răspundă  de-adevăratelea? Vigilenții jandarmi au ripostat ferm, ca în manualele de bune maniere represive, și i-au snopit în bătaie pe bacii acoperiți ori descoperiți în prime time, nu orișicum ! Încă un semnal fățiș că Nicușor Dan nu-i într-atât  de nevolnic pe cât i s-a dus vestea și că, în ciuda faptului că prinde anevoie lecția cu managementul prezidențial, s-a dat pe brazdă și s-a nărăvit la dulcețurile irezistibile  ale puterii. Vasăzică,  ioc mitinguri și mișcări de stradă (avertisment transmis cu osebire fanaticilor călinici!), băgați-vă mințile în tărtăcuță,  altminteri luați calea „Beciului domnesc” din Rahova ! Brusc și deodată (sic!), liniștea și consensul  național au pogorât pe malurile Dâmboviței, frica fiind de-a  pururea sfătuitorul ăl mai înțelept…

Cam asta e, în nițele cuvinte, povestea afacerii Luca (nu, nu aia cu covrigii !), cu un figurant anost și aproape comic, grăbit să-i mulțumească stăpânului de la Cotroceni că l-a învoit să meargă  la curve cu golanii  din Kiseleff…

Avem guvern, dar nu și oameni de stat ca să ne facă  să nu ne mai rușinăm de condiția noastră de români prăpădiți  și umiliți  de oricine, de locuitori second-hand ai Europei… La naiba, „vremea călăuzelor  fanate pe drumul spre pierzanie”[1] e în toi și speranță nu există ! Amin, milă și îndurare !

[1] Radu Paraschivescu, Fluturele negru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]