Dmitri Kozak, un apropiat al lui Vladimir Putin din anii ’90, a fost un negociator-cheie pentru Kremlin în problemele legate de spațiul post-sovietic, însă discursul său anti-război a fost cenzurat, iar în ultimele luni a dispărut din prim-planul diplomatic, fiind înlocuit recent de Serghei Kiriyenko. Kozak a încercat fără succes să prevină escaladarea conflictului din Ucraina și a fost exclus din delegațiile oficiale de negocieri, sugerând o ruptură între poziția sa și deciziile Kremlinului.

O voce disidentă în cercurile puterii de la Moscova

Discursul anti-război al lui Dmitri Kozak, care a durat aproximativ patruzeci de minute, nu a fost niciodată difuzat integral, fiind cenzurat în versiunea oficială televizată, conform unor scurgeri din presă. Transcrierea publicată pe site-ul Kremlinului arată că Kozak a fost singurul participant la întâlnire care nu a susținut recunoașterea independenței așa-numitelor Republici Populare Donețk și Luhansk sau anexarea estului Ucrainei.

„De la începutul războiului la scară largă, Kozak nu a apărut în public și nici nu a făcut vreo declarație. Nu a fost inclus în delegația rusă pentru discuțiile cu Ucraina în Belarus sau ulterior la Istanbul. Dacă e să dăm crezare presei occidentale, Kozak consideră invazia o greșeală și a încercat să-l convingă pe Putin să pună capăt luptelor”, arată sursele citate de Vladimir Solovyov.

Deși nu este confirmat oficial, se pare că demisia lui Kozak a fost o decizie personală, posibil motivată de conștientizarea faptului că războiul a făcut inutile abilitățile sale diplomatice.

Cariera lui Dmitri Kozak: de la Sankt Petersburg la Kremlin

• Avocat de profesie, Kozak l-a cunoscut pe Vladimir Putin în anii ’90, când amândoi lucrau în Sankt Petersburg.
• După alegerea lui Putin ca președinte, Kozak a fost transferat la Kremlin.
• Prima sa misiune majoră a fost medierea conflictului dintre Moldova și regiunea separatistă Transnistria.

În 2003, la cererea președintelui moldovean Vladimir Voronin, Putin l-a desemnat pe Kozak să conducă negocierile de pace, preferându-l în fața diplomaților obișnuiți, potrivit relatărilor lui Solovyov.

Memorandumul Kozak și tensiunile cu liderii transnistreni

Între iulie și noiembrie 2023, Kozak a dus o intensă activitate diplomatică, deplasându-se frecvent între Moscova, Chișinău, Kiev și Tiraspol. Principala piedică în procesul de unificare a fost opoziția autorităților transnistrene, iar liderul Igor Smirnov a refuzat să colaboreze cu Moscova.

„În timpul unei vizite, Smirnov a afirmat că Transnistria există de treisprezece ani și va exista cel puțin tot atât. Kozak a reacționat aruncând un pachet de țigări în el”, relatează Solovyov.

Până la sfârșitul anului, a fost conceput „Memorandumul Kozak”, care propunea ca Moldova să devină o federație ce include Transnistria ca regiune autonomă cu drepturi sporite. Documentul prevedea neutralitatea și demilitarizarea totală a Moldovei, cu recunoașterea limbilor rusă și moldovenească ca oficiale și menținerea unei prezențe militare rusești până în 2020.

Putin intenționa să semneze acest acord în Moldova, însă Voronin s-a retras în ultimul moment, probabil sub presiunea țărilor occidentale, deși Voronin susține că Moscova a impus condiții de ultim moment.

• Deși planul a eșuat, poziția lui Kozak nu a fost afectată intern.
• Ulterior, a fost numit trimisul lui Putin în Districtul Federal de Sud, responsabil și de Caucazul de Nord.

În această calitate, Kozak a supravegheat pregătirile pentru Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci din 2014 și integrarea Crimeei după anexarea acesteia de la Ucraina.

De asemenea, a propus organizarea unui al doilea referendum în Crimeea, cu observatori internaționali, pentru a legitima la nivel global dominația rusă, însă Putin nu a aprobat această inițiativă.

Rolul lui Kozak în politica moldovenească și relațiile cu Ucraina

În 2018, Kozak a fost numit din nou responsabil cu supravegherea spațiului post-sovietic, având o nouă șansă de a aborda problema Transnistriei. A contribuit la înlăturarea regimului oligarhic al lui Vladimir Plahotniuc, forțând partidul socialist pro-Moscova să formeze o coaliție cu partidele pro-occidentale.

„Nu fusese planul lui Kozak să deschidă calea pentru alegerea Maiei Sandu, pro-occidentale, ca președinte al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat ulterior”, notează Solovyov.

În realitate, Kozak încerca să reseteze guvernul moldovean ca prim pas către un nou proces de pace, având un succes parțial.

În același timp, Kozak a fost implicat activ în negocierile cu Ucraina, unde a intrat în conflict cu Vladislav Surkov, consilierul lui Putin responsabil de relațiile cu Kievul după revoluția Euromaidan din 2014, pe care l-a înlocuit în 2020.

• După alegerea lui Volodimir Zelenski în 2019, Kremlinul spera să implementeze Acordurile de la Minsk, asemănătoare cu Memorandumul Kozak.
• Kozak a reușit să construiască o relație de lucru cu Andriy Yermak, șeful de cabinet al lui Zelenski.

Totuși, această perioadă de cooperare a fost scurtă, iar Ucraina a refuzat să îndeplinească cerințele Moscovei, potrivit analizei lui Solovyov.

Înlocuirea lui Kozak și perspectiva negocierilor în spațiul post-sovietic

Înainte de invazia Rusiei în Ucraina, Kozak a făcut un ultim efort pentru a opri escaladarea, încercând să soluționeze problema Transnistriei printr-un acord direct între Chișinău și Tiraspol. El spera că acest model ar putea fi aplicat și în Ucraina și ar putea convinge Occidentul să accepte negocieri directe cu regiunile separatiste susținute de Rusia.

• Diplomația intensă a lui Kozak în Moldova a sugerat că era conștient de iminenta invazie în Ucraina.
• Cu toate acestea, nu a reușit să obțină un acord cu Moldova, iar întâlnirile sale nereușite cu Andriy Yermak la Paris, la începutul lui 2022, au dus la decizia Kremlinului de a opta pentru o soluție militară.

De la începutul invaziei la scară largă, Rusia a evitat negocierile substanțiale cu fostele țări sovietice orientate spre Occident. În această situație, rolul unui negociator experimentat precum Kozak a devenit redundant.

Astfel, Serghei Kiriyenko, prim-adjunctul șefului de cabinet al lui Putin, a preluat responsabilitatea supravegherii spațiului post-sovietic, fără intenția de a se angaja în negocieri, concluzionează Vladimir Solovyov în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.