Curaj omule, aruncă-ți rigidele haine de soldat!
Soldatul să-și lase ranița grea în spinare,
Lupta cu inamicul nevăzut nu s-a terminat!
E un armistițiu semnat grăbit de actuala putere,

Însă dușmanul a rămas cu noi și e bine înarmat.
Oamenii flutură steagurile păcii pe străzi
Și îmbătați de victorie își scot măștile incomode
Pe care le aruncă, de libertate flămânzi,

Dar se grăbesc, invizibilul dușman încă ucide!
Dimineața rămasă tot umedă și tot nudă,
Își arată coapsa dolofană pe care ploile o asudă,
Deoarece cămașa ei, din nori, primită de la o rudă
E prea surta și nu o acoperă făcându-i în ciudă.

Curaj omule, aruncă-ți rigidele haine de soldat,
Aleargă prin ploaie căci calul libertății l-ai înhămat
La trăsura speranței, iar pericolul îndată l-ai uitat
Și cu pieptul gol în fața gloanțelor inamice ai plecat.

(Replică rapidă la poezia lui Avramescu, primită de AMPress)