Ți-e regele bătrân, bătrână țară
Tu care-ai fost de tancuri detronată
Rămasă singură, pierzând coroana,
Cu regele tău singur deodată

Murit-au vulturii regali, murit-a
Armata ta regală și-au murit
În temnițe, fruntașii tăi cu toții,
Căci răsăritul dur i-a asfințit

Popor frumos, popor blajin ca-n vise
Ți-au luat regele și pe Savaot
Și luându-ți tronul, n-ai băgat de seamă
Că și pe tine te-au luat de tot

Război victorios, trecut la pierderi
Încolonat apoi ca inamic
Din toate sacrificiile tale
N-a mai rămas, ți-o jur acum, nimic

Ți-e regele bătrân, bătrână țară
E grav bolnav, poate că a murit
Când scriu aceste rânduri să te doară
Dar de durere, știu, te-ai lecuit
Și bate peste tot a asfințit
Și te conduc cei ce te-au răstignit
Când bate lung, prelung , a asfințit
Lucian Avramescu, 8 noiembrie 2017, Sângeru