Falimentul primăriilor sau falimentul generat de ”gomflarea aparatului administrativ”? Așa grăia un consilier guvernamental suportat în schemă o săptămână și dat afară pentru delictul de a spune adevărul.

Falimentul primăriilor? O spune Gabriela Firea, primar general al Capitalei și n-am motive, în astă împrejurare, să n-o cred. Toate primăriile din țară sunt, înțeleg, în faliment sau în pragul falimentului. Primăriile marilor orașe gospodăresc și spitalele, școlile. Sunt și ele în faliment? Spitalele, da, atâta vreme cât bolnavul e rugat să vină cu aspirina de acasă și cu ața de cusut operația în buzunar.

La Sângeru, în vremea în care Cartierul Țigănie a fost inundat, iar patru copilași și-au pierdut viața, au venit în sat coloane de gură cască îmbarcați în mașini de lux oficiale. Ministrul Apelor și Mediului, fiindcă avem și așa ceva, a venit a treia zi, cu o coloană mai lungă de Jeepuri decât a președintelui SUA. S-a fâțâit prin primărie și cu asta basta. Rezultatul? A dat un interviu televiziunilor și a tuns-o apoi cu elicopterul pentru a se poza la Galați seara, pe aceeași temă, lângă Dunărea gata să dea peste maluri.A dat după plecarea ministrului.

Toate primăriile, pe lângă funcționarii obligatorii, și-au triplat personalul cu trântori care nu știu decât când e ziua de leafă. Lefurile lor au fost și ele triplate, iar în unele comune sunt de cinci ori mai mari ca înainte, umilind un lucrător în sistemul privat care, dacă nu ciupește, pe șpagă, un post la primărie, pleacă să spele farfurii în Occident.

Catastrofa falimentului nu pândește doar primăriile, prin asta înțelegând transport în común, spitale, educație, ci România cu totul fiindcă imbecilii și netrebnicii s-au tot împrumutat și se tot împrumută fără să miște un deșt pentru modernizarea acestei țări. Unde-s spitalele regionale, promise în toate campaniile jegoase, măi netrebnicilor?

Se fură anual, scrie un analist, miliarde de euro, cât să faci cinci autostrăzi peste Carpați. Cine permite asta? Cine a permis, inclusiv în Capitala condusă administrativ de fosta noastră colegă din presă, umflarea cu trântori a aparatului administrativ din uriașa primărie a Bucureștilor? Sunt zeci de instituții publice umflate cu oameni care nu fac nimic. De ce are România ministere mai multe decât două mari țări europene la un loc? Câți șoferi de șefi are România? Câte mașini reînnoite anual spre a plimba niște cururi?

O imagine nu-mi iese din minte. Venisem la Sângeru de la București, exact în ora în care cerul a deșertat un ocean de apă ceva mai sus de sat. Dispăruseră niște copii. Am ajuns pe gârlă, prin grădina casei mele părintești. Primarul, câțiva săteni, căutau prin mocirlă împreună cu câțiva pompieri. La capătul uliței era un lanț uriaș de jandarmi care nu te lăsau să treci spre albia apei. Nu făceau nimic spre a salva pe cineva. Pe mine m-au lăsat cu greu să intru în propia-mi grădină, dar lumea – n-am înțeles de ce – era ținută la distanță. Drumul tot era plin de uniforme inutile, bine hrănite, făcând lanț de parcă cineva intenționa să-l asasinaze pe Dragnea.

Zeci de mașini de stat cu motoarele pornite au dormitat o săptămână în Sângeru, pe șoseaua principală. Casa familiei oropsite va fi făcută de Biserică, iar altele două cu sprijin de la un întreprinzător particular din zonă, care a cumpărat un teren, unicul teren acceptat de sinistrați. Ei vor să rămână ”în comunitate”. Terenul oferit de mine, cel oferit de Biserică, cel pus la dispoziție de administrația comunei au fost pe rând refuzate, năpăstuiții având niște reguli care țin de un anume cult. Oricum, construcția caselor începe mâine, dar tragedia dispariției acelor patru nevinovați, cu vârste între șase luni și șase ani n-o mai repară nimeni și nimic.

Revin la subiectul falimentului primăriilor, deschis cu curaj de Gabriela Firea, dar ocolind abil niște cauze. El e mai amplu. Omenia doar, mai ales a cetățeanului acestei țări, nu e în faliment. Omenia n-a fost luată de ape.