• Home
  • Editoriale
  • Lucian Avramescu: Un fel de prefață la ”Greii medicinei românești”

Lucian Avramescu: Un fel de prefață la ”Greii medicinei românești”

lucian in muzeu 1

De ce aceștia și nu alții? De ce atât de puțini? Cum i-ați ales? De ce lipsesc Magnificescu, Operaticescu, Vindecătotescu? Pot fi cuantificabile talentul, harul, priceperea, performanța?

Iată posibile întrebări, prietenoase s-au colțoase, puse direct sau pe diagonală, la care încerc să răspund, în clipa în care volumul ”Greii medicinei românești” pleacă spre tipar.

Am ales numele din această carte pe criterii de valoare, de respect și de iubire. Că acești doctori nu sunt singurii mari, că n-am desenat ierarhii infailibile, stă dovadă supratitlul – Câțiva dintre…- care ne ferește, sper, de inamiciții, iar numerotarea – Volumul I – arată continuarea acestui demers.

De ce am publicat această carte care este, nu e cazul să ne ferim, un elogiu adus uneia dintre cele mai vechi, mai căutate profesii? E și hulită uneori, dar fără ea nu se poate. E iubită atunci când, substituindu-l pe Dumnezeu, lungește vieți și chiar face minunea învierii din morți cu leacul, cu vorba de încurajare, cu bisturiul, cu omenia care se prezintă în costumație albă.

Iisus l-a înviat pe Lazăr, căruia i-a mai dat o viață. Pământeană și ea, deci scurtă, dar viață totuși. Până la incertitudinea de a ajunge în nemurire, avem certitudinea, devenită relativă, a vieții. Efemeridele, care se nasc, iubesc, se înmulțesc și mor, toate etapele petrecându-se într-o secundă a universului, sunt metafora care comprimă și respirația omului pe pământ.

Când din varii motive, viața scurtă era amenințată cu o scurtare, omul descoperea Vraciul, iar azi, adică de la Hipocrates încoace, Doctorul.

Am adunat în ani, eu și Giorgiana, această carte cu doctori mari pe care i-am întâlnit. Unii nu erau atunci atât de celebri, dar ceva din ei, harul poate, anunța valoarea de mai târziu.

Cum poți cuantifica harul? În niciun fel. Nici omenia nu poate fi măsurată cu șublerul, dar poate fi desenată analizând fapte și comportamente.

Am vrut și vrem, prin această carte, să demarăm un proces – din zona candidei naivități – de a reașeza acolo unde îi e locul, profesia de medic. Intenția, dacă vom găsi un om sensibil la subiect, care să sponsorizeze tipografic apariția, este să dăm gratis cartea studenților la medicină – mulți din carte le sunt profesori – și tinerilor care vor să ia în brațe această profesie grea și cu uriașe răspunderi. E o meserie chinuitoare, în care înveți toată viața. Uneori spui, după ani și ani de muncă în spital și cu cartea, cu modestia îngâmfată a lui Socrate, ”Știu că nu știu nimic!”, supremul elogiu al înțelepciunii.

Regretăm că pe unii doctori nu i-am găsit ”liberi de contract”, dispuși la o oră de spovedanie, cu reporterii din noi, despre cum au ajuns ce au ajuns.

Regretăm că nu avem, pe lângă celebrități, un doctor care stă de o viață într-un dispensar sătesc, undeva între dealuri sau munți, păzind de lupii și urșii carnivori ai bolilor turma săracă a viețuitorilor umani din sălbăticie. Și el e ”un greu al medicinei”.

Vom continua pledoaria noastră pentru profesia-poem a vindecătorilor sau alinătorilor de suferințe, după acest prim episod.

Am început cu cei câțiva mari, uriași doctori, unii ne sunt prieteni, și vom duce mai departe truda în următoarele cărți cu scopul unic de a reașeza – cu voia domniilor lor – o profesie pe soclul din Empireu pe care-l merită.

Parteneri