Stau pietrele, stă betoniera, stau neclintiți merii fiindcă nu bate vântul, iar soarele răsfață frunzișul printre care au prins, încă mici, rumeneală, fructele.
Fără muncitori, fiindcă nu se lucrează în zilele însemnate roșu în calendar, Șantierul Bisericii închinate Maicii Domnului stă parcă în rugăciune. Și-a mai suit niște ziduri, niște perimetre se închid.
Doar turlele, sus, n-au tavane și clipesc albastru, cu pleoapele cerului care coboară tot mai vizibil, pipăind piatra. Mâine lucrăm iar. Azi doar eu, cu desene și gânduri.
Lucian Avramescu