Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este pomenit în calendarul creştin ortodox în data de 26 octombrie. Sfântul Dumitru a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi), în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. A fost ucis în ziua de 26 octombrie, pentru că a mărturisit credinţa creştină şi nu a vrut să se închine la zei.
Sfântul Dimitrie era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea sa. Sărbătorit pe 26 octombrie, Sfântul Dumitru este considerat un ocrotitor al oamenilor, al armatei și al orașului Salonic.
Sfântul Dimitrie – protectorul iernii pastorale, este considerat și patronul păstorilor. Există credința că pe 26 octombrie, de ziua Sfântului Dumitru, căldura întră în pământ și gerul începe să îşi arate colții.
Sfântul Dumitru s-a născut în Tesalonic, tatăl său era guvernator al Tesalonicului, fiind creştin în ascuns. Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, părinţii săi l-au dus în casa lor de rugăciune, o cămăruţă din palat, ascunsă şi, arătându-i sfintele icoane, i-au arătat icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, şi icoana Născătoarei de Dumnezeu. Aici, chemând în taină un preot şi pe câţiva creştini, prieteni ai lor, au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi.
După moartea tatălui său, Sfântul Dimitrie a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) şi numit în locul acestuia, încredinţându-i-se Tesalonicul, cu porunca de a-l curăţa de creştini.
Nu numai că Sfântul Dimitrie a încălcat acest ordin, dar odată întors în cetate a început să propovăduiască Evanghelia.
În scurt timp, i s-a făcut cunoscut împăratului că Dimitrie este creştin şi că pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l acesta, s-a mâniat şi a dorit să meargă în cetatea Tesalonicului să vadă cu ochii săi.
Întorcându-se biruitor după o luptă în părţile de răsărit ale imperiului, Maximian a ajuns şi la Tesalonic. Aici l-a chemat în faţa sa pe guvernatorul cetăţii, Sfântul Dimitrie, care, stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că este creştin.
A fost închis, iar în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie au intrat ostaşii în temniţa în care Sfântul Dimitrie fusese aruncat şi, găsindu-l stând la rugăciune, l-au împuns cu suliţele.
Întâia suliţă cu care a fost lovit a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce, Sfântul Mucenic Dimitrie suferind astfel moarte martirică.
Creştinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni.
În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi, în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme.
Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi.
Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de Mir.
Sursa – alba24.ro
