Tu mă judeci, frumoasă femeie

0 40

Tu mă judeci, frumoasă femeie
Vezi doar omu-n poetul ce sunt
Fără-a da vreo șansă acelui
Ce zboară cu aripi de cuvânt

Tu mă judeci ca la judecată
Tu mă judeci ca la tribunal
Fără-a da vreo șansă fandării,
Nevindecatului meu ideal

Tot ce scriu se petrece aievea
Ce comit din cuvânt e-un delict
Bietele mele metafore sunt
Ca la vamă, percheziționate strict

Tu mă judeci, frumoasă femeie

Pentru vina de-a nu te iubi
Când știi foarte bine și simți
Că fără tine n-aș fi

În vers mai încap și străine
În vers sunt și iarna cocori
În vers poți să fii tu în alta
Și-n multe ce nu-s alteori

Lasă-mi deoparte poetul
Lasă-l să zburde pribeag
Poți să-l urăști, da-ți va fi
Greu, căci știu că ți-e drag

Iubește-mă pe de-a întregul
Cu fandări în abis, cu neant
Lasă omul să-și locuiască poetul
Și nu-l judeca pentru ce-a scris celălalt

Lucian Avramescu ( din volumul recent apărut ”Cartea fără nume”)

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.