Semeţ stă mesteacănul într-un picior
La fel, într-un picior stau merii toți din grădină
Doar eu mă vait ca blegul că infirm o să mor
De consoanele infidele ce-au uitat să mai vină

Desculță umblă dimineața prin mine
Vara și-a scos de pe cer sutienele toate
Clanța ușii ia doar amprentele mele veline
Consoanele rămânând în alte țări, supărate

Hei, moacă ce ești, n-ai stat nicicând cu capu-n țărână
Surd Beethoven a compus genial
Nu ți-a căzut încă măseaua de minte a poftei de viață
Și încă te sui, fără șa, pe nărăvașul tău cal

E lumea-n război cu ea însăși, golanii
Politicii fac averi din orice?
Dă-le peste bot, amintește-le că existi
Și întreabă-i, cu pușca scrisului tău, de ce

E prea de noapte să scriu despre mișei
Sunt prea frumoșii zorii la Sângerul meu
Și n-are rost să-mi bat capul cu ei
Cât deasupra, pe deal, îmi e vecin Dumnezeu

Pe la voi s-a crăpat de ziuă grădina,
Râd trandafirii ghiduș sub fereastră?
Nu uitați că avem o unică viață
Și chiar când vorbim nevorbiri rămâne a noastră

18 iulie 2020, Sângeru
Din scrisorile confesive ale unui mut către prietenii săi

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]