Astăzi, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoarea Luminii
Creştinii ortodocşi cinstesc sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului care aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, Sărbătoarea Luminii, o zi a privegherii și a prevederii, rânduită în calendarul ortodox în data de 21 noiembrie, este prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului.
În tradiţia populară, sărbătoarea este cunoscută sub numele Vovidenia sau Ovidenia, denumire întâlnită în Moldova, Muntenia şi în Oltenia.
Se spunea că familia care nu avea copii era blestemată
În Canoanele vremii, descrise în Vechiul Testament, Ioachim şi Ana s-au rugat la Dumnezeu să le binecuvânteze viața cu un copil, deoarece în Galileea acelor timpuri era o mare ruşine să nu ai copii. În tradiţia Bisericii se spune că, după rugăciunile fierbinţi adresate lui Dumnezeu de Ioachim şi Ana, îngerul Gavriil i-a adus Anei vestea că Dumnezeu le-a împlinit dorinţa şi vor avea o fetiță. Când a aflat vestea, Ana a fost foarte bucuroasă şi a promis că, pruncul atât de dorit va fi dăruit lui Dumnezeu. Fetița a purtat numele de Miriam, Maria, care în traducere înseamnă împlinire, alinare.
Pregătirea Fecioarei Maria pentru intrarea în Templu
Intrarea în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului s-a petrecut într-o zi de 21 noiembrie, când Fecioara Maria împlinise trei ani. În acea zi, părinții Mariei, Ioachim şi Ana, au vrut să-și împlinească făgăduinţa făcută cu trei ani în urmă, când îngerul Gavriil le-a adus vestea cea mare că vor avea un copil. Atunci ei au promis că vor dărui copilul lor bunului Dumnezeu.
Rudele din Nazaret au însoțit-o pe Maria la Templu
În acea zi, Sfinţii părinţi au chemat rudeniile din Nazaret care s-o însoţească pe Maria la Templu. Pentru acest eveniment, Ioachim și Ana au îmbrăcat-o pe Maria în haine de sărbătoare şi au pregătit multe făclii. În această privinţă, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, ne aminteşte chemarea adresată celor care o însoţeau pe Maria spre Templu, de tatăl său, dreptul Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!” În acelaşi timp, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, a lăsat drept mărturie despre acest eveniment cuvintele rostite de Ana, mama Sfintei Maria: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, am chemat preoţi şi rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine, toţi că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.
Cum a urcat Maria cele 15 trepte ale Templului
Când a ajuns în fața treptelor Templului din Ierusalim, micuța Maria le-a urcat singură, ca o persoană care cunoștea drumul pe care trebuia să meargă. Despre acest eveniment scrie Sfântul Ieronim: „Erau acolo cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. Atunci se mirau toţi când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos, preotul Zaharia se mira de aceasta şi, ca un proroc, din descoperirea lui Dumnezeu, înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie “. După ce a urcat treptele Templului, Maria nu a întors capul să-i privească pe cei care au însoţit-o, iar tradiţia spune că părinţii ei au fost foarte bucuroşi că fiica lor n-a făcut acest gest şi a mers direct la uşa Templului.
Despre Şcoala de fete din Templu
Documentele vremii relatează că, în vremea aceea, la Templul din Ierusalim exista o şcoală pentru fete. În școala aceea erau primite fetele care au împlinit vârsta de 3 ani şi aveau dreptul să rămână în sfântul lăcaş până la vârsta de 15 ani. Pe parcursul acestor ani, fetele învăţau rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi numeroase activităţi practice printre care : păstrarea curăţeniei în Templu, cusutul, întreţinerea veşmintelor care erau folosite de Marele Arhiereu, de preoţi şi de leviţi (diaconii din Vechiul Testament). De educația acestor eleve se ocupau văduve evlavioase, dornice să-şi petreacă restul zilelor în Templu, rostind și ele rugăciuni, păstrând ascultarea şi desăvârşita smerenie.
Maria a fost dusă în Camera sfântă din Templu
La sosirea în Templu, Maria a fost întâmpinată de tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, arhiereul Zaharia. Acesta a dus-o pe Maria în ”Sfânta Sfintelor”, camera sfântă, cameră unde nici o femeie și nici un preot n-au avut voie să pășească. Doar arhiereul avea voie să intre, în camera sfântă o dată pe an. Camera sfântă era loc de rugăciune pentru Maria. Celelalte fecioare care, de asemenea, erau aduse pentru închinare în Biserica Domnului până la împlinirea vârstei de 15 ani, primeau loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril al Alexandriei şi a lui Grigorie de Nissa, între biserică şi altar.