Administrația Trump accelerează planurile pentru amplasarea unui reactor nuclear pe Lună, menit să alimenteze o bază pentru viitori oameni de știință și exploratori. Conform unei directive emise de Sean Duffy, administrator interimar al NASA, reactorul ar urma să fie lansat până în 2030. Acest obiectiv ambițios ridică însă îngrijorări în comunitatea științifică privind costurile ridicate și fezabilitatea termenelor.

Inițiativa face parte din strategia Statelor Unite de a reveni pe Lună și de a-și consolida poziția de lider în explorarea spațială, în contextul în care China și Rusia intenționează să folosească și ele energie nucleară pe Lună până la sfârșitul acestui deceniu. În cadrul unei conferințe de presă susținute marți, Sean Duffy a subliniat că utilizarea energiei nucleare este esențială pentru susținerea vieții pe Lună și că SUA sunt în urmă în această privință.

Motivul pentru care este necesar un reactor nuclear pe Lună

În prezent, navele spațiale care orbitează Pământul sau staționează pe Lună sunt alimentate în principal cu panouri solare. Totuși, pentru o prezență umană îndelungată pe Lună, energia solară nu este suficientă, explică Roger Myers, expert în energie nucleară spațială. „Soarele apune timp de două săptămâni pe Lună, deci este nevoie de o altă sursă de energie. Energia solară și bateriile nu sunt suficiente. Va trebui să folosim energie nucleară.”

Conform directivei, NASA intenționează să lanseze un reactor nuclear cu o putere electrică de cel puțin 100 kilowați, ceea ce ar genera o cantitate de energie mai mică decât reactoarele nucleare tipice din Statele Unite, fiind suficientă pentru alimentarea a circa 70-80 de locuințe.

Funcționarea reactorului lunar

Reactoarele nucleare destinate Lunii funcționează similar celor de pe Pământ, după cum precizează Bhavya Lal, fost administrator asociat la NASA pentru tehnologie, politică și strategie. O reacție nucleară controlată în combustibilul de uraniu generează căldură, care este transformată în electricitate.

În Statele Unite, cele 94 de reactoare nucleare comerciale generează în mod tipic cel puțin 1 gigawatt de energie, echivalentul a 100 de milioane de becuri LED, conform Departamentului pentru Energie al SUA.

Principala diferență este mediul: pe Pământ, atmosfera și apa ajută la răcirea reactorului, în timp ce pe Lună, fără atmosferă sau corpuri de apă, excesul de căldură trebuie radiat în spațiu prin radiatoare mari, iar reactorul trebuie să opereze la temperaturi mai ridicate.

Riscuri și pericole asociate

Deși cutremurele lunare și impacturile cu meteoriți pot deteriora reactorul, probabilitatea este redusă. În plus, lipsa vântului și a apei pe Lună limitează răspândirea materialelor radioactive în cazul unui accident, a explicat Patrick McClure, director de operațiuni la SpaceNukes, companie specializată în reactoare nucleare spațiale.

Kathryn Huff, profesoară de inginerie nucleară la Universitatea din Illinois și fostă secretară adjunctă pentru Energie Nucleară în administrația Biden, a subliniat că principalul risc nu este reactorul în sine, ci procesul de lansare și gestionarea sfârșitului ciclului de viață al reactorului. Durata de viață a unui reactor nuclear american este de obicei de cel puțin 80 de ani, conform Departamentului pentru Energie.

„Reactorul nu poate exploda Lună”, a adăugat Huff, menționând importanța asigurării unei reintrări sigure în atmosferă a reactorului în cazul în care acesta va fi adus înapoi pe Pământ. Ea a făcut referire la incidentul Kosmos 954, un satelit nuclear sovietic care a explodat în 1978 deasupra Canadei, răspândind materiale radioactive.

Potrivit lui McClure, combustibilul de uraniu al reactorului lunar va avea niveluri foarte scăzute de radioactivitate la lansare. De asemenea, reactorul nu va fi activat decât după ce va atinge o orbită sigură la cel puțin 1.000 km deasupra Pământului.

Contextul actual și provocările

Anunțul privind dezvoltarea reactorului nuclear lunar survine într-un moment dificil pentru NASA. Peste 20% din personalul agenției a ales să plece prin intermediul unui program de demisie amânată inițiat în administrația Trump, iar bugetul NASA este propus pentru reducere cu aproximativ 24% în anul fiscal 2026, de la aproape 25 miliarde de dolari la circa 19 miliarde.

Cu toate acestea, Congresul discută propuneri care ar menține bugetul aproape de nivelul actual, iar recent a fost aprobată o alocare suplimentară de aproape 10 miliarde de dolari pentru NASA până în 2032, inclusiv pentru misiuni pe Marte și revenirea pe Lună.

Costurile estimative pentru dezvoltarea reactorului lunar se ridică la aproximativ 3 miliarde de dolari pe parcursul a cinci ani, conform unui raport recent realizat de Bhavya Lal și Roger Myers.

Sean Duffy a avertizat că, dacă China sau Rusia vor ajunge prima pe Lună, ar putea institui „zone de interdicție” care să împiedice semnificativ stabilirea unei prezențe americane dacă SUA nu sunt acolo primele.

În ciuda presiunii pentru a respecta un termen de cinci ani, Huff consideră că este o provocare majoră și recomandă un proces multianual de autorizare, cu implicarea mai multor agenții, pentru a asigura respectarea măsurilor de siguranță nucleară atât înainte, cât și după lansare.

De asemenea, ea subliniază necesitatea ca misiunea să se axeze pe aspectele științifice și tehnologice, evitând o abordare exclusiv militară sau defensivă. „Sper ca liderii NASA să promoveze o colaborare internațională cu aliații noștri în acest proiect,” a concluzionat Huff.