Toate relatările, audio, video, sau scrise în plicticoasă cerneală, din și despre societatea românească din zilele noastre, mă trimit cu gândul la jocurile copilăriei. Numai că ele n-au ingenuitate, ci rictusul sardonic al crimei. Sunt nevinovate jocurile de azi, încercate cu mare talent în grădinița, majoră, a politicii? Caut explicații la ”Hoții și vardiștii” care mă amuză, lipindu-le pe jocul mafiot de azi. Iată-le:

”Hoții și vardiștii / Hoții și polițiștii = joc de copii în care o echipă, vardiștii, trebuie să prindă hoții. Regulile sunt ca în orice joc de copii, maleabile. Diferă de cartier, localitate sau zonă. La nivel mai evoluat în care participă de multe ori și cei mai maturi este acum paintball-ul, care se joacă cu arme care imită perfect pe cele reale, dar care trag cu bile cu cerneală. Este nevoie de un echipament de protecție special, care imită echipamentul militar, efectul cel mai vizibil este atmosfera de război pe care o insuflă, dar scopul lor principal este de a te proteja de cerneală în cazul în care ești marcat (împușcat)”.

”(De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți”.

Ar mai fi ”De-a prinsea”, cei care se pitesc putând specula o lege care le dă voie ”să schimbe hainele între ei”, iar prinzătorul să fie prins în capcana celui ce se ascunde și care și-a luat altă identitate.

Da, splendide ghidușii în care sunt pitite, fără a fi descoperite vreodată, miliardele din vistieria României. În ele mișună și hoții și vardiștii.

Acum două zile mă găseam la mare și am remarcat o magaoaie de bloc, neterminat, pe roșu, în buza plajei din Mamaia. Al cui e viitorul hotel? Al Elenei Udrea, mi s-a răspuns din surse multiple. Nu l-a terminat. Încă! Azi, Elenei Udrea i s-a dat voie, prin decizia unui judecător al Curții de Apel, din București, parcă, să plece în străinătate, cu toate că avea interdicție. Unde? În Grecia sau Germania, n-am reținut, între nu știu cât iulie și 20 august. Vreme bună de tratat pielea, în chiloței petrecuți între buci, încât ei sunt astupați cu totul de relieful bogat din preajmă. Cum de a judecat, acel judecător, astfel? În ”Hoții și vardiștii” el ce era?
Mi-a plăcut, din definițiile de dicționar, mimarea atmosferei de război și scopul principal,” de a te proteja de cerneală în cazul în care ești marcat (împușcat)”. Cerneala, doar ea, mai atinge câte un hoț, în rest și hoții și vardiștii joacă în aceeași echipă, iar cătușele sunt o metaforă cel mai adesea, pentru spectatorii gură cască. Cerneala n-a omorât, în marea crescătorie de hoți care este astăzi, România, pe nimeni. L-a mânjit, nițel, pe câte unul, dar  nu-i mare junghi și mare suferință un strop de cerneală. Imunitatea a fost obținută fără vaccin, doar prin ereditatea de cartier. Hoții și vardiștii conviețuiesc laolaltă, într-o tandră frățietate care a acaparat cancelariile și justiția.