Icoanele reprezintă elemente esențiale în locuințele credincioșilor, iar plasarea lor trebuie realizată cu atenție, respectând anumite reguli stabilite de preoți. Acestea nu trebuie aranjate aleatoriu, ci pe peretele de răsărit al fiecărei camere, având un rol spiritual important în viața celor care se roagă acasă.

Câte icoane este recomandat să avem în casă și unde să le amplasăm

Indiferent dacă o persoană este un creștin practicant sau nu, preoții recomandă să existe cel puțin o icoană în locuință. Aceste obiecte de cult, care ar trebui să fie sfințite, simbolizează credința și oferă sprijin spiritual în momentele dificile, atunci când credincioșii se adresează Divinității prin rugăciune.

Potrivit preotului Constantin Coman, citat de doxologia.ro, este indicat să existe o icoană în fiecare cameră a casei, orientată spre est. În cazul în care există o cameră special amenajată pentru rugăciune, este permisă prezența unui număr mai mare de icoane. Cele mai frecvente imagini sunt cele cu Mântuitorul, Maica Domnului, Maica Domnului cu Pruncul, sfinții ocrotitori ai membrilor familiei, precum și diverse scene biblice.

Locul icoanei trebuie să fie pe peretele de răsărit, iar pe acest perete nu trebuie amplasate alte obiecte care să distragă atenția în timpul rugăciunii. Astfel, se respectă atât semnificația spirituală, cât și ordinea necesară pentru un moment de reculegere autentic.

Importanța orientării icoanei spre răsărit

Icoana se așază pe peretele de răsărit deoarece, conform tradiției creștine, rugăciunea se face întotdeauna cu fața spre est, atât în biserică, cât și acasă. Răsăritul simbolizează lumina divină, fiind numit în rugăciunile Bisericii „Răsăritul cel de sus” sau „Soarele Dreptății”. Lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui și al faptelor bune, în timp ce apusul și întunericul reprezintă simboluri ale răului și ale lucrurilor făcute în ascuns.

Preotul Constantin Coman subliniază că este important să așezăm icoanele la răsărit pentru a ne închina cu fața spre lumină. El amintește că, în trecut, unii creștini ascundeau icoanele în colțuri întunecate sau în mobilier, însă „a sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le punem acolo unde le este locul”. (pr. Coman Constantin, Ghidul practic al creștinului ortodox, Editura Bizantină, București, 1997)