O tânără în vârstă de 26 de ani din România s-a prezentat la spital acuzând dureri din cauza unei inflamații oculare.

În urma investigațiilor, cadrele medicale au constatat prezența unui vierme cu lungimea de 11 centimetri, localizat sub tegumentul pleoapei stângi.

În cadrul examinării clinice, specialistul a remarcat o mișcare subcutanată, forma alungită și aspectul „șerpuitor” sugerând existența unui organism viu.

Pacienta a fost supusă unei proceduri chirurgicale prin care a fost extras parazitul, care era încă viu. Ulterior, acesta a fost identificat drept Dirofilaria repens, un tip de vierme a cărui transmitere se realizează prin intermediul țânțarilor.

Simptomele au debutat cu o lună înainte, când femeia a sesizat un nodul de mici dimensiuni la nivelul tâmplei.

Acesta a dispărut subit cu o zi înaintea apariției problemelor oculare, moment care, potrivit specialiștilor, a coincis cu migrarea viermelui pe sub piele spre pleoapă.

Conform medicilor, vectorul de transmitere al larvelor este mușcătura de țânțar, câinii fiind animalele cel mai frecvent afectate. Deși omul este considerat o „gazdă accidentală”, dezvoltând infecția extrem de rar, incidența cazurilor în Europa este în creștere, chiar și în regiuni unde boala era neobișnuită.

Dezvoltarea parazitului în corpul uman este lentă, durând câteva luni, timp în care se formează un nodul subcutanat dureros. Există situații în care viermele poate migra către ochi, plămâni sau alte organe interne.

Situația tinerei din România a făcut obiectul unui studiu de caz în prestigioasa publicație The New England Journal of Medicine. Experții au evidențiat acest caz ca fiind un exemplu îngrijorător privind răspândirea în Uniunea Europeană a unor afecțiuni clasificate drept „exotice”.

Extinderea fenomenului este atribuită de medici schimbărilor climatice, care creează condiții favorabile supraviețuirii țânțarilor în zone anterior nepopulate de aceștia. Totodată, cercetările sugerează o capacitate sporită a parazitului de a se adapta la organismul uman.

Evoluția pacientei a fost favorabilă post-operator, aceasta fiind acum în afara oricărui pericol. Protocolul terapeutic standard implică, de regulă, îndepărtarea chirurgicală a parazitului, asociată uneori cu tratament antibiotic pentru prevenirea complicațiilor. Cazul a devenit un avertisment atât pentru comunitatea medicală, cât și pentru public.

Specialiștii îndeamnă populația să solicite asistență medicală în următoarele situații:

• apariția unei umflături subcutanate mobile;
• prezența unei zone roșii, însoțită de durere sau mâncărime care nu trece;
• manifestarea unor simptome oculare fără o cauză evidentă;
• formarea unor noduli pe piele după o mușcătură recentă de țânțar.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]