Sosit aseară de la București între pietrele mele de la Sângeru, am urmărit monologul îngâmfat al lui Traian Băsescu, la TVR 1, în fața unui ziarist respectuos, provenit – culmea – de la Antena 3. Fostul președinte a făcut, cum zice poporul, pe deșteptul. Știe tot, lămurește tot, a explicat de ce e proastă Dăncilă, ratând ”pe mâna jandarmeriei” întâlnirea cu Juncker, ceea ce poate fi adevărat, cum e cu Dragnea, Kovesi, Maior, Calea Lactee, tăierile de porci la SRI și chefurile pe care el, feciorelnic, le evită (sic!).

Emisiunea a meritat urmărită pentru acoladele parșiv-șmechere ale marinarului, care n-a ratat prilejul de a-și apăra, prin sugestii, protejata, găsită în autoexil, și de a se supraașeza pe sine pe un soclu care se tot înalță, Turn Babel al tămâierii de sine și coloană fără sfârșit a mândriei de a-i păcăli pe toți. A meritat urmărită și pentru prezența, pe post de mobilă veche, a fostului meu coleg Cristoiu, așezat cuminte lângă strana dominată de zeul Băsescu. N-a clipit, n-a strănutat, nu s-a scărpinat în nas. Credeam că emisiunea se va isprăvi cu bietul Jack omorât de respect, rămas mut de admirație, șifonier pus de scenograf în decor. Aș! Maestrul, cum l-a gratulat în treacăt fostul președinte, a grăit într-un târziu. Ideea, comprimată în câteva cuvinte, a fost una singură: ăștia de sunt împotriva lui Dragnea nu există fiindcă nu au scos un diftong despre ”statul paralel”. N-au spus nimic despre ”statul paralel”, n-are rost să-i băgăm în seamă.

”Statul paralel”e o formulă care înghite întreaga strategie politică a puterii Dragnea. Tactică, strategie, discurs, doctrină. Paternitatea și-o revendică ziaristul, altfel nu văd de ce-i atât de pornit să-i plătească pensie alimentară și să și-o treacă la opere complete.

Mulțumit de paranteza rezumată, încăpută greu în monologul lui Băsescu, Cristoiu, ca Sheherezada la ivirea zorilor, tăcu, reluându-și rolul de mobilier peste care se depune în tăcere, ca într-o poezie a Ninei Cassian, praful. Trăi-i s-o văz și p-asta!
Lucian Avramescu