AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Cu ce s-a ales România din…alegerile americane?

Cu nimic, fiindcă asta e regula pe Dâmbovița. Râurile de miere curg – mai ales în campaniile noastre – cât țin vârtejurile de promisiuni. Apoi se usucă. Ne-am putea alege cu niște învățăminte. Dar noi nu învățăm nimic, niciodată, orice s-ar petrece aici sau în lume. Prin Trump sau prin Hillary, americanii sunt tot aici, la noi. Nu-s sigur dacă și CU noi.
Moale ca o pisică, vioaie când nu dădea în hipocalcemie, Hillary n-a fost pe gustul americanilor care l-au preferat pe ”nebunul” de Donald. Ea reprezenta vechiul politician – abil, hârșit, cântărind cuvintele, pitind sub ele promisiunile sau amenințările. Trump a părut, mimând o simițicneală, natural, neexperimentat în curvia politică, bădăran cu și fără măsură. A promis că face zid în fața arabilor (SUA e plină de musulmani americani și nu știu unde va putea face zidul!), s-a rățoit la femei (el care a avut până acum trei neveste și-i cam plac fustele, visându-le pe toate date jos), rezolvă războaiele și nu exclude să rupă NATO. Cine vrea să se apere, s-o facă pe banii lui! Adică noi, românii, pentru a da un exemplu minor, care ne-am pomenit în bătătură cu Deveselu, și figurăm ca inamici pe hărțile militare ale muscalilor, vom hrăni cu cârnați și cu trotil electronic armia aferentă. Cam astea rezultă din declarațiile de campanie, iar campaniile – și la americani – sunt cel mai hidos exercițiu public de minciuni.
Am un prieten, Radu. V., architect român care trăiește, după ce a fugit de frica lui Iliescu și a minerilor, în SUA. E cetățean american acum și mi-a spus că votează cu Trump. Toți românii de aici votăm cu Trump, mi-a mărturisit el telefonic acum o săptămână, iar aseară m-a sunat să-mi anunțe Victoria. El speră, pentru România, o schimbare pe care o sper și eu. Ce să-i spun? Că la noi sunt, de 26 de ani, tot ăia. Ei sunt ”noua clasă politică”, ei promit, ei se aleg, ei îi critică pe cei vechi că n-au făcut autostrăzi (aseară o spunea unul care, ca premier, n-a făcut un centimetru de autostradă), ei care au vândut țara șterg pe jos cu vânzătorii de țară? Ce să-i spun? Că în toate sondajele (și-n America, toate sondajele o dădeau victorioasă, la scor, pe Hillary) iese câștigător virginul PSD care, de la Iliescu încoace, conduce de 26 de ani România, toate punctele cheie fiind ale lor, fie că au fost la putere sau, formal, în opoziție? Ce să-i spun? Că soarele răsare când Dragneaponta răsare, ca și atunci când arhitectul părăsea țara fiindcă fusese în PiațaUniversității?
Au vândut România, spunea un politician ieri care aproape că lăcrima de durere, el care a fost ministru al banilor țării ca și Udrea în guvernul precedent. Discursul era rostit din Casa Poporului, făcută, sub dictatură, de români. În casa aia, era ambiția lui Ceaușescu, tot, de la fier beton, piatra cioplită din munții noștri, candelabre, fire optice, mobilier, tehnologie de vârf băgatî în temelii era făcut în România. Azi nu mai face România nici măcar un fir de telefon clasic, un cablu, o sârmă, un ghivent. Cumpărăm scaune din Italia, șervețele din Brazilia. Nimic nu mai putem produce. Aveam o industrie proastă dar funcțională. Azi nu mai avem decât guri– din ce în ce mai rare în patria natală- care consumă praz din Egipt, usturoi din China și carne ieftină, din rezervele expirate ale NATO. N-am avut patrioți, ci doar hoți. Că o spun eu e una. Dar o aud la televizor de la o muhaia penală care a fost mereu la putere și scapă de orice decont în fața poporului jefuit.
România trebuie să învețe de la SUA, zice românul-american! Aș! – mormăi eu. Vom face Statele Unite puternice! – zice Trump. Păi puternice au tot fost, cu toate că au un milion de miliarde de dolari datorii față de China. Sau mai mult. Ce se va alege din discursurile electorale ale noului locatar de la Casa Albă? Va face el zid în fața arabilor migratori în urma unor războaie din care SUA n-a lipsit? Îi va pune la punct pe cei cu deprinderi homosexuale, obligându-i să-și ia neveste cu fustă? Va juca în hora frăției cu Rusia, ambele superputeri având interese care să încingă cuptoarele industriei militare, aducătoare de uriașe profituri. L-a felicitat Putin! Și ce dacă? Așa se face. Și Trump a vorbit despre mărețele fapte ale rivalei Hillary pe care ieri, în campanie, jura s-o bage la pușcărie pentru trădare, iar azi o medaliază.
Cu ce s-a ales România din alegerile americane? Cu nimic, ca de obicei. Ce învață politicienii, siguri pe ei ca niște cădelnițe atârnate de barba lui Dumnezeu, că vor câștiga, și unii și alții? Aproape că nu mă interesează. M-ar interesa, în schimb, ce înțelege poporul român, cel jefuit – nu de străinătate, ci de ai lui, fiindcă ai noștri au vândut la fier vechi tot și au măcelărit tot și și-au umflat de 26 de ani buzunarele conturilor și și-au tras averi fabuloase – din alegerile de peste Ocean. Tare mă tem că nimic, iar de mâine ne luăm de gâlci pe uliță, unul spunând că Ponta e mai patriot ca Dragnea, iar altul că Cioloș e mai drăgălaș în iubirea de țară decât mama Gorghiu.

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!