Cum e, m-ai întrebat, când te îndrăgostești?
Te priveam, am povestit eu,
Așa cum mă privesc uneori pe mine,
Atunci când nu-mi sunt antipatic,
Cu încredere și simpatie,
Apoi ochii mei s-au tulburat ca un orizont
De care se apropie ploaia
Și te-am văzut cum pe mine nu m-am văzut niciodată
Cu atâta drag de drag și de îmbrățișare,
Cu atâta înfocare de foc în inima mea
De parcă eram Vezuviul,
Și am pus degetele pe degetele tale
Și ele se cunoșteau
Și am pus buzele mele pe pletele tale și ele se mirosiseră
Ca două coline pe care cresc aceleași flori
Și sexele noastre și-au zis de aproape bună ziua
Și și-au răspuns de parcă erau făcute să se știe
Și să se întretaie ca văpăile în mijlocul zilei
Încet, încet, inimile noastre au clădit o nouă inimă care ne semăna,
Încet, încet palmele noastre au zidit o casă în care încăpeam toți,
Încet, încet, tu mi-ai spus că mă iubești
Și era un lucru pe care-l știam de atâta vreme
Încât m-am mirat că nu ai auzit cum zi și noapte
Buzele mele spun la fel

Cam asta e, draga mea, cam asta e și nițel mai mult
Cu îndrăgostirea
Lucian Avramescu, 5 septembrie 2016, Sângeru