Pentru a înțelege femeia

Pentru a înțelege femeia, ea trebuie iubită, zic eu

Poetul Nichita spunea că sentimentele nu trebuie înțelese,
Ci trăite,
Ca atare cum poți să te apropii de sufletul femeii
Altcum decât înotând și cufundându-te cu totul
În respirația ei de înger și în râsul ei uneori diavolesc
Și în lacrima ei cât Pacificul?

Cineva mi-a bătut la poartă
Și poarta mea era din lemn țânăr
Și am crezut că întâmpinând acea ospeție cu vigoarea mea
Care credeam că nu se va isprăvi niciodată
Am cheia descuierii tuturor nelămuririlor
Iar câmpul dragostei va fi la picioarele mele

Distribuie prietenilor

Cineva, mai târziu, mi-a bătut iar la poartă
Întrebându-mă dacă pot înțelege femeia…
Pot am zis, o pot nedumeri cu nedumerirea mea

Și când două nedumeriri se adună
Rezultatul e fără margini, ca aerul
Pot, am zis, pot înțelege femeia fiindcă și neînțelesul e de înțeles

Pentru a înțelege femeia, am povestit,
Ea trebuie iubită,
Apoi o descoși cât vrei, cât vrei,
Până la capătul lumii, că nimic nu vei pricepe
Fiindcă nimic nu e de aflat, ci de trăit, de trăit, de trăit
Lucian Avramescu, 4 septembrie, 2016, Sângeru