Adio, iubito, adio
nu pierit-am nici eu și nici tu
dar ceva ne desparte de-a pururi
e o virgulă-ntre da și-ntre nu

Nu-mi scrii niciodată, pustiu e,
n-am de la tine vreun verb
silabele-ți sunt amuțite
ajuns-am un antipatic proverb

Te temi, de ce oare, când tineri
rupeam eșafoade și gări
păreai ne-ntrecută-n curajul
de-a-mi fi și nu doar uneori

Nu-mi scrii, nu-mi răspunzi la scrisoarea
pe care ți-o scriu de cu zori
e drept, niciodată trimisă,
cu literele ei de cocori

De ce nu-mi răspunzi, ce răvașe,
ți-am scris, fără litere, toate
scrisori de iubire, desigur,
cu înamorări demodate

Adio, iubito, adio
i-o vorbă aiurea-n tramvai
precum știi, te-am avut, azi trăiesc
episodul ca doar tu să mă ai

Lucian Avramescu, 5 noiembrie 2017, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]