A murit cu totul bună seara noastră,
Vei mai fi prin lume blândă stea albastră?
Timpul ne înghite, unul câte unul,
Din noi doi rămas-a, scos din text, niciunul.

Te-așteptam în gară, transportând din cer
Continentul nostru de-ntreit mister,
Gara nu mai este, trenul a murit
Bună seara noastră trece de-asfințit.

Vei mai fi prin lume, cine să-mi mai spună
Fosta mea de-a pururi, fostă noapte bună,
Leagănă-te cerul sau un alt bărbat
Pe care cu acte într-o zi l-ai luat
Când eu mă făcusem doar bun de uitat?

A murit cu totul bună seara noastră,
Sau eu sunt uituc, iară tu sihastră
Și-ntre noi se-ndeasă, ca o caznă mare,
Doar un bună seara amplu, de uitare?

Unde ești iubito, floarea-mi cea din toamnă
Dar ce-i anotimpul și mai ce înseamnă?
Poate ești o alta, poate ai murit,
Iar eu rugăciunea-s rămasă la schit
În iarba în care tineri ne-am iubit.
Lucian Avramescu, 11 decembrie 2016, București