Normalitate. Decență. Vom face. De mâine va fi mai bine. Ne vom asuma. Vom ține cont de promisiunile făcute. De câte ori n-am auzit aceste cuvinte din partea politicienilor. De prea multe ori, încât aproape că am devenit alergici la ele. Cred că n-am vrea să mai auzim nimic. Vrem să vedem. Să le vedem aplicate aceste promisiuni pentru a nu rămâne vorbe.
Spectacolul de sâmbătă susținut de PNL, căci n-a fost un simplu congres, a confirmat încă o dată că lupta pentru putere sfidează regulile. De astă dată, cele mai importante în această perioadă. Regulile sanitare impuse de pandemie. Cum să mai fie respectate măsurile de marea majoritate a populației, când cei care le-au recomandat le-au și încălcat. Grosolan. Cum să aduni cinci mii de oameni, umăr lângă umăr, într-o sală? Certificatul verde în baza căruia s-a intrat, zice-se, nu protejează. El doar te arată mai puțin „periculos” decât un nevaccinat. Cum să mai impui măsuri, când oferi o astfel de imagine? Întrebarea e și pentru președintele Klaus Iohannis, care n-ar fi trebuit să se afle acolo și din alte motive, nu doar pandemice.
De celelalte reguli n-are rost să mai amintesc. Aș cita doar spusele unui jurnalist cu zeci de ani de experiență. „Niște derbedei ieftini, care ne costă scump”. Așa o fi. Pe cetățeanul obișnuit nu-l interesează parada fastuoasă prin care unul sau altul ajunge pe fotoliul vânat. Pe el îl interesează ce se va întâmpla după. Dacă joaca de-a guvernarea va lua sfârșit. Dacă va trece cu bine peste iarna ce urmează. Dacă-și va mai permite becul aprins sau, pe modelul nu foarte îndepărtat al bunicilor, se întoarce la lumânare.
Uitându-se la circul oferit de liberali în ultimul timp, un pensionar oftează după PSD. „Măcar ăia ne-au pus un leu la pensie. Ăștia ce-au făcut, ce fac? Nimic. Doar scumpesc. Să ne lase în pace, cu Iohannis cu tot”.
Chiar și liberalii au făcut lobby PSD-ului, la propriul congres. I-au evocat de atâtea ori, încât social democrații nu vor mai fi nevoiți să facă mari eforturi, financiare și de nici un fel, pentru a recâștiga din electoratul pierdut. Nu știu cum se face dar liberalii pierd mai mereu pe mâna lor. Organizarea huiduielilor și scandările ”Vrem Orban!” l-au scos pe Orban din cursă. El a pierdut pe mâna lui, fiindcă unii liberali mai cu ștaif n-au gustat mahalaua și și-au schimbat scârbiți votul. Cîțu, cu toată răgușeala lui, orator slab, a adunat voturi din gălăgia celuilalt.
Sâmbătă, imaginea partidului istoric, din care n-a mai rămas aproape nimic din greutatea și calitatea pe care Brătienii și alții au dat-o în timp, s-a disipat și mai abitir printre huiduieli, grătare cu mici și pastramă.
La congresul libelarilor n-a existat un singur câștigător sau un singur pierzător. Au fost doi. Cîțu și Orban, amândoi perdanți, amândoi câștigători, fiecare în felul său. Dacă PSD s-a făcut de râsul curcilor dându-și guvernul afară prin moțiune de cenzură, a venit rândul PNL să facă ceva nu mult diferit.
