Aş putea începe scriind că şi eu am fost la Borsec. Et in Arcadia ego! E nu doar un loc minunat, undeva sus, în munţi, ci mai mult de atât, omul întregind cu inteligenţă darul lui Dumnezeu.

Apa, element primordial în supravieţuirea omului, trebuie preţuită mult mai mult decât metalele care alcătuiesc bijuterii scumpe, uitate prin sertare prăfuite, purtate rareori, fără să ţină de sete sufletului, poleind estetic doar fizicul. La naştere, omul este alcătuit din 75 la sută apă, urmând ca la maturitate să oscileze între 55 şi 60 la sută, iar spre rodarea maturităţii, procentajul să arate 50. Fără mâncare, dar hidratându-ne corespunzător putem trăi mai mult de 40 de zile, chiar şi 70, dacă avem un organism rezistent, spun specialiştii.

Multe state din lume se confruntă cu o uriaşă criză a apei potabile. Pentru ei, picătura inodoră, incoloră şi insipidă reprezintă perla supravieţuirii, pentru care duc o luptă zilnică. Pentru noi, apa e … doar apă. O avem la dispoziţie, curge la robinet atât cât ne permit pensiile şi salariile, o extragem cu găleata din fântâna proprie în funcţie de nevoile fiecărei familii sau putem umple bidoanele cu seva pământului, de la cişmelele vechi, existente de obicei, la sate. Există, desigur, şi varianta de a cumpăra apă bună, vie, extrasă din venele munţilor, ambalată la standarde superioare, fără să atenteze la calitate.
Am vizitat în urmă cu trei ani, fabrica de îmbuteliere a apei Borsec, premiată internaţional în multe rânduri, ceea ce-i conferă din plin titulatura de “Regina apelor minerale”. Într-un decembrie de poveste cu zăpadă şi ger, am mers pe firul izvoarelor din munţii Călimani, izvoare care prin susurul rece şi limpede, au potolit setea şi au vindecat boli ale multor personalităţi ale vremurilor de demult. Borsecul nu este de ieri, de azi. El are propria istorie, începând cu anul 1806.

“Din apa Borsecului au băut leac vindecător împăraţi, conţi şi ţărani”, ne înştiinţează scriitorul Lucian Avramescu, în antologia-roman “Cartea cărţilor Borsecului”. E un volum monumental, primul de acest gen, care aduce, până azi, povestea unui miracol.
Vasile Alecsandri, “ nu putea să nu ajungă la Băile de la Borsec unde veneau baronesele marilor dinastii nobiliare din toată Europa şi conţii şubrezi la ficat sau vezică sau dornici doar de aventură”. Din aceeaşi carte aflăm că scriitorul şi istoricul Nicolae Iorga, umblând prin Banat şi Ardeal, găseşte Borsecul “ cea mai însemnată staţie de aer din Ardeal”.
Întregind şi mai mult notorietatea calităţii acestei ape şi a zonei, în vremuri în care drumul informaţiei era anevoios, încercăm mirarea la scena în care Avram Iancu, Crăişorul Munţilor, îşi primeşte oaspeţii maghiari cu vin bun, bucate alese şi Borsec, “o raritate şi un răsfăţ scump”, ţinând cont de faptul că “Borsecul nu ieşea din fântâna lui din Apuseni, ci bătea cale lungă de la izvoarele găsite la graniţa de Răsărit a Imperiului”.

Legenda Borsecului este una specifică poporului, a vieţii care se compune, în mare parte, din coincidenţe şi întâmplări neîntâmplătoare. “Descoperirea Borsecului a făcut-o un cioban român din părţile Siliştii, care avea turme de oi în munţii Călimanului. Într-un drum al lui spre casă, îmbolnăvindu-se, a descălecat şi s-a culcat pe pământ. În liniştea pădurii ce-l înconjura a auzit gâlgâitul unui izvor. Vrând să-şi aline setea ce-l ardea s-a tras târâş până la izvor. Bând apa care ieşea bulbucând din pământ i s-a făcut imediat mai bine şi apoi din ce în ce mai bine, ca şi când ar fi băut dintr-o apă mântuitoare. Întremându-se a putut să-şi continue drumul …”.

Istoria Borsecului umple pagini întregi. Eu i-am răsfoit trecutul, prezentul şi voi continua să o fac şi în viitor. Apa minerală naturală plată şi apa minerală natural carbogazificată sunt potrivite oricărei diete, inclusiv în cea a copiilor. Hidratarea este importantă în orice anotimp. Aşadar, pe mesele îmbelşugate de sărbători, nu ezitaţi să aşezaţi, ca băutură selectă, sticla de Borsec. E o izbândă investiţională integral românească, născută şi renăscută prin Romaqua Group Borsec.
Da, am fost la Borsec – Et in Arcadia ego, cum citează marii noştri clasici – acolo unde din munţi ies apele cele mai faimoase ale planetei albastre şi am parcurs, norocoasă, drumul întregitor al unor investiţii fabuloase care aduc miracolul în viaţa noastră de zi cu zi.