Festivalul internațional Cerbul de Aur, renăscut în ceas istoric aniversar, la 50 de ani de la debut, și în efervescența centenarului Marii Uniri, s-a dorit a fi un eveniment pe măsura semnificației. Totul, de la lumini, invitați, artiști naționali și internaționali de anvergură, susținători ai unor recitaluri mai scurte sau mai ample, în funcție de potența artistică, a dat semnalul spectatorului și telespectatorului de eveniment „la înălțime”. Doar că ceva a lipsit. Ceva a făcut să pară un simplu concurs de cămin cultural, susținut în oricare sat sau oraș din România.

Iulia Vântur, personajul principal feminin al festivalului, a avut, de asemenea, mici neconcordanțe în ceea ce privește exprimarea. La experiența în televiziune pe care o are, vina nu cred că a fost emoția de nestăpânit, ci mai degrabă o adversitate cu prompterul.

Regia, scenariul parcă au fost sub nivelul așteptat astăzi. Juriul, format din oameni în măsură să critice sau să laude prestația concurenților, a lipsit cu desăvârșire. Prezența lor ar fi fost necesară, măcar simbolic, un minut, două, după momentul muzical alcătuit în reprize de câte trei participanți, sparte cu inserții susținute prin recitalurile invitaților care, în cele câteva seri, au părut mai importante decât prestația concurenților.

Premierea a suportat, la rându-i, neclarități. Persoane din diverse domenii au „scos din buzunarul”, de forma unui chibrit mai mare, un bilețel pe care scria numele câștigătorului la o secțiune anume. Deși votul prin intermediul telefoniei mobile a primat, intervenția vocală, vizibilă, palpabilă a juriului ar fi cântărit mai apăsat, ar fi dat sentimentul real al jurizării unor concurenți și nu participarea la recitaluri mai pompoase sau mai simple, în funcție de notorietate.

Am urmărit cu interes fiecare seară a festivalului Cerbului de Aur. Mi s-a părut că nu a fost vorba de un concurs, ci de o înșiruire de recitaluri ale unor artiști deja consacrați, naționali și internaționali, iar concurenții aproape că n-au existat, și au fost doar decorul celor știuți. Păcat!

Giorgiana Radu, AMPress