Există o anumită tentație a insului de a generaliza lucrurile, oamenii. De a-i descrie așezându-i la grămadă, având cusurul de a face parte dintr-o anumită categorie. Nu contează faptul că acesta poate să fie diferit de ceilalți, importantă este „vina” de a aparține acelei bresle, acelei profesii.

Când vine vorba de politicieni, tentația cetățeanului de a generaliza este și mai mare. Pentru el, toți politicienii sunt o apă și-un pământ. Îi văd mânați de propriile interese, sub aparența de a schimba ceva în folosul celor care i-au girat. Și politica e tot o meserie. Așadar, înaintea interesului național, stă bineînțeles cel propriu.

Totuși, politicienii sunt și ei diferiți. Nu doar cromatic în convingerile doctrinare. Unii sunt intelectuali, alții mai puțin deschiși către domenii elevate, dar toţi au un punct comun. Abilitatea de a se instala confortabil şi profitabil pentru ei.

Unii politicieni „suferă” de sidromul gomoșeniei, fapt ce-i defavorizează în fața alegătorului. „Ar trebui să fie mai puțin gomos. Le știe el pe toate. Crede că doar el poate face cutare lucru. El e buricul pământului. (…) Uneori, e bine să faci puțin și pe prostul”, spune un domn – care de-a lungul timpului s-a ocupat de campaniile electorale ale mai multor politicieni – despre prietenul lui din facultate, politician cu vechime, acum prins în febra alegerilor locale.

Da, oricât de capabil ar fi un om, politician sau nu, înfumurarea nu dă bine. Preaplinul ăsta de tine însuți ciuntește din omenie. Modestia are și ea fasonul ei și, chiar dacă nu este simțită, măcar să fie mimată. Precum știm, politicienii sunt buni actori. Unii pot obține chiar Oscarul.
Renunțați, din când în când, la gomoșenie, domnilor politicieni, interesați de simpatia alegătorului. Nu veți scădea în altidudinea ego-ului, ci veți crește la numărarea voturilor.

„Să nu lauzi niciodată un politician. Va crede că i se cuvine și i se va părea că nu ai scris destul pentru cât de bun e el”, este sfatul unui ziarist cu multă experiență. Îi dau crezare, sperând că n-am să comit niciodată această greșeală.

Cât despre înfumurarea politicienilor, nu e nimic nou sub soare. E un deja vu arheologic, cu care aproape că ne-am obișnuit. Poate ne mai trezim puțin și îi și taxăm. Prin vot, firește!